1.0PitziCulturalhttps://pitzicultural.rorich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="7QELkXCxOv"><a href="https://pitzicultural.ro/index.php/2022/02/12/aveti-si-pe-roz/">Aveți și pe roz?</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://pitzicultural.ro/index.php/2022/02/12/aveti-si-pe-roz/embed/#?secret=7QELkXCxOv" width="600" height="338" title="„Aveți și pe roz?” – PitziCultural" data-secret="7QELkXCxOv" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://pitzicultural.ro/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> A ieșit vânăt și urlând. Pare că nu vrea să se oprească. Epuizată, m-am uitat în jur la halatele albe și pereții verzi. Brusc, mi-am amintit de geamul pe care privisem cu câteva ore înainte, spre camera cu mogâldețe roz. Chiar și aia mică și ciocolatie din colț avea așa, o aură trandafirie. M-am simțit nedreptățită și am început să plâng. Nu, nu mă doare nimic, doar voiam și eu unul roz. Stai cuminte cucoană, și mov cu picățele dacă e, tot în roz ai să-l vezi toată viața, mi-a șoptit asistenta.