1.0PitziCulturalhttps://pitzicultural.rorich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="KOFUbpijOc"><a href="https://pitzicultural.ro/index.php/2022/03/08/azi-am-fost-zmeu/">Azi am fost Zmeu</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://pitzicultural.ro/index.php/2022/03/08/azi-am-fost-zmeu/embed/#?secret=KOFUbpijOc" width="600" height="338" title="„Azi am fost Zmeu” – PitziCultural" data-secret="KOFUbpijOc" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://pitzicultural.ro/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://pitzicultural.ro/wp-content/uploads/2022/03/marlene.jpg16352084Ieri seară am primit o cutie cu bunătăți olfactive, dar cum eram stresată, așa cu suntem toți în ultima vreme, bănuiesc, n-am avut curajul să testez prea mult. Însă, în dimineața asta, la 6, după ce aproape am căzut din pat când am auzit alarma, m-am dus direct la cutie și am căutat Parfum de Zmeu. Mi s-a părut potrivit pentru Ziua Femeii. Mi-am zis că, și dacă nu-mi place, am un cuțit nou, mă pot lupta cu el. Numai că Zmeul era pașnic, se plimba ca un uriaș blând printr-un crâng de sălcii primăvara, la prima oră a dimineții. Probabil că se plictisise să fie personajul negativ așa că s-a oprit sub o salcie, a rupt o ramură proaspătă și a început să o decojească. A și mestecat puțin din coaja verde și amăruie, apoi a luat altă rămurică, și alta și tot așa până când a dormit acoperit de resturile de coajă verde. Care au început să usuce sub soarele care se ridicase binișor. Cred că a și transpirat puțin sub armura aia a lui, dar doar puțin. Mai pe la 8 și jumătate, când toată amăreala se dusese s-a gândit să se trezească și să meargă acasă, unde a schimbat armura cu un halat de mătase, a mirosit un trabuc, că era prea de dimineață ca să-l aprindă, s-a așezat comod în fotoliu și a început să citească ziarul. El, că eu m-am trezit asaltată de Feți-frumoșii casei: – Cu ce te-ai dat? – Cu parfum de Zmeu. – Vreau și eu să fiu Zmeu, zise cel mai mare Făt-Frumos. – Da’ te rog, îl invită zmeul. – Fraiere, se auzi o voce mai micuță. Eu rămân Ileana Cosânzeana, că vreau să fiu salvată și să-mi facă altcineva sanvișurile. Plus că sunt blond și am ochii verzi, după cum o să poți remarca dacă mi se spală și ochelarii. Zmeul inițial simțea așa o pornire să pună mâna pe cuțit, dar și-a amintit că dacă produce daune, tot el/ea trebuie să le repare. Și n-avea chef, așa că s-a întors la treabă și a lăsat luptele pe altă dată. Că doar nu era să strice bunătate de halat de mătase imaginar și toată prestanța dată de parfum. Și am încălecat pe-o șa… B. A. S. M. Parfum de Zmeu e considerat un parfum unisex. Din punctul meu de vedere e destul de masculin. Ca femeie, nu l-aș purta pe stradă decât la o ținută masculină, inspirată de Marlene Dietrich. Impune o anume distanță, o anumită răceală și relaxare. Se spune că noblețea se simte, nu se demonstrează, fix așa și cu el. Mare grijă, că e Zmeu și la siaj și persistență. 9 ore mai târziu, o singură pulverizare, încă rezistă, ceea ce nu e un lucru obișnuit pe pielea mea. Dacă vă dați cu el la birou s-ar putea să fiți exterminați de cei ce încă se cred Făt Frumos. Despre notele lui reale puteți citi pe site-urile de specialitate. Aici nu găsiți decât povești și impresii subiective. Dar, oricum ar fi, încercați-l!