1.0PitziCulturalhttps://pitzicultural.rorich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="BQL7uMrAQG"><a href="https://pitzicultural.ro/index.php/2022/03/12/un-liliac-doi-lilieci/">Un liliac. Doi lilieci</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://pitzicultural.ro/index.php/2022/03/12/un-liliac-doi-lilieci/embed/#?secret=BQL7uMrAQG" width="600" height="338" title="„Un liliac. Doi lilieci” – PitziCultural" data-secret="BQL7uMrAQG" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://pitzicultural.ro/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://pitzicultural.ro/wp-content/uploads/2022/03/Bat-scaled.jpg25601920Acum niște mulți ani am participat împreună cu sora mea, Ironman și încă un copil la o acțiune de hrănire a liliecilor pe care un ong îi adăpostea peste iarnă. Acțiunea se desfășura cam așa: după un instructaj referitor la măsurile de siguranță și la manevrarea animalelor, voluntarii se așezau la coadă, primeau câte un liliac, o cutie cu viermi și una cu apă, o pensetă și o pipetă. Pentru că nu puteam lăsa copiii nesupravegheați ne-am așezat pe rând la coadă. Întâi sor-mea și cinci minute mai târziu și eu. Deși între noi două e o diferență de vârstă destul de mare, suntem adesea confundate chiar și de prietenii apropiați. Ajung să-mi iau animalul, iar tipul care le împărțea face ochii mari și mă întreabă: – Nu ți-am mai dat unul? – Ba da, dar l-am mâncat, i-am răspuns cât de serios am putut. Era să scape liliacul, iar expresia lui care oscila între neîncredere și oroare a fost neprețuită. Suntem două, l-am lămurit în cele din urmă. Tot două sunt și parfumurile Bat de la Zoologist. Mă rog al doilea ar trebui să fie o reformulare, dar după nasul meu e cu totul alt parfum. Sau, altfel spus, seamănă între ele ca mine cu sor-mea: doar pe dinafară. Varianta originală e un fel de călătorie într-o peșteră umedă, mucegăită, în care e întuneric și în care nu știi exact ce pericole te pândesc. Liliecii sunt mari, din categoria celor care mănâncă fructe și probabil că undeva, în fundul peșterii, au o tonă de provizii care au început să putrezească. Sau cum a zis ăla mare de dimineață când a intrat în bucătărie: – Ce naiba miroase a stricat aici. Te-ai uitat sub dulap să nu fie vreun măr putrezit pe acolo? L-a lămurit Ironman: – N-o pupa, că pute ca damigeana aia în care strânge bunicul fructe pentru țuică. Varianta reformulată e un fel de liliac mic, pe care-l zărești la crepuscul trecând în zbor pe deasupra grădinii înflorite. E mult mai prietenos decât fratele lui mai în vârstă dar și puțin banal. Uite liliacul, nu e liliacul, ce frumos miros florile, nimic spectaculos de văzut aici. Cam ca sesiunile alea de observare a liliecilor organizate la Grădina Botanică din București. Nici nu se compară cu hrănitul unui liliac. Una peste alta, niciunul nu m-a convins, căci nu vreau să rămân nepupată și nici să miros banal. În plus, primul nici nu se prea mai găsește, așa că mai bine mergeți până la Viena și vizitați Haus des Meeres, secțiunea Tropenhaus. Experiența e spectaculoasă și miroase fix la fel. În plus, mai vedeți și o mulțime de lilieci mari care vor zbura în jurul vostru.