1.0PitziCulturalhttps://pitzicultural.rorich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="8tR9iGBbZU"><a href="https://pitzicultural.ro/index.php/2022/08/19/despre-radacini/">Despre rădăcini</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://pitzicultural.ro/index.php/2022/08/19/despre-radacini/embed/#?secret=8tR9iGBbZU" width="600" height="338" title="„Despre rădăcini” – PitziCultural" data-secret="8tR9iGBbZU" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://pitzicultural.ro/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://pitzicultural.ro/wp-content/uploads/2022/08/matteo-grando-radacini-unsplash-scaled.jpg25601707După deliciul cu iz de psihanaliză care mi-a tulburat somnul, m-am gândit să încerc ceva la capătul celălalt al spectrului. Și, după ce m-am documentat puțin, am pus mâna pe Tellus de la Liquides Imaginaires. Cum, în ciuda căldurii, lumina începe să ne amintească de venirea toamnei, iar eu tocmai programez o plimbare pe al treilea vârf din Balcani și nu visez decât cum voi trece prin păduri înainte să ajung dincolo de limita zăpezii, mi s-a părut foarte potrivit. Creatoarea parfumului ne spune că e despre spirit. „Un spirit profund, cu rădăcini puternice și adânci, forța telurică fără de care nimic nu crește.” N-am luat-o în serios. Greșit! La cinci minute după ce l-am dat, m-am gândit să-l sun pe tata. Chiar dacă era 5 dimineața, știam că e treaz și că mi-ar răspunde la „Bună dimineața” cu „Dimineață era când m-am trezit eu!” N-am făcut-o, căci nu-mi băusem cafeaua iar vocea mea ar fi sculat toți vecinii. Plus că l-aș fi speriat îngrozitor, căci noi nu ne dăm telefoane de curtoazie. Cum ar zice mama: suntem niște sălbatici. Parfumul ăsta e foarte realist. Dacă mergi în pădure, după prima ploaie măruntă de toamnă, și răvășești frunzele uscate și pământul, dai peste el. E solul fertil în care copacii își înfig rădăcinile. Nu proiectează umbre triste sau înspăimântătoare. E ceea ce e. Anotimpurile se schimbă, frunzele cad din copaci și mor cu singurul scop de a hrăni frunzele viitoare. Cam ca viața. Căci nu-i așa, rădăcinile rămân mereu vii, chiar dacă nu suntem conștienți că ele sunt acolo. Noroc că tata nu citește ce scriu, căci probabil m-ar lua la trei păzește. Prea multe emoții și sentimente care nu au un scop precis. Și asta, deși și eu și sor-mea încercăm de aproape jumătate de secol să-l „educăm” să fie mai sensibil. Nu ne-a ieșit până acum, nu ne va ieși nici de acum încolo. Ea a încercat, inclusiv cu forța, pe când avea 4 ani. Tata a șchiopătat vreo lună de la acțiunea ei de reeducare, dar nu s-a dat pe brazdă. Cumva, a reușit să rămână stabil și perfect ancorat în stilul lui. Mirosind parfumul mi-am dat seama că, deși mă enervez de câte ori mi se spune că semăn cu el, semăn mai mult decât mi-aș dori. Suntem cei mai inflexibili și cei mai antipatici din familie. Sarcastici până la răutate. Nu ne place să ne vedem cu oamenii, deși facem o impresie decentă când ieșim în lume. La mine mai puțin, dar dacă tata se întâlnește cu cineva și-i acordă timpul lui, înseamnă că e cu adevărat vorba despre o persoană specială. Amândoi ne bazăm pe logică și pe argumente, căci, emoțiile doar încurcă. Și, undeva, adânc de tot, suntem niște copii anxioși îmbrăcați într-o armură mult prea mare. Miezul nostru nu e decât ghinda de la baza stejarului. Din cauza asta avem și o parte întunecată pe care nu ne place s-o menționăm. Iar parfumul ăsta ne descrie perfect: paciuli pentru cât de antipatici suntem, pământ și mușchi pentru stabilitate, crin pentru ceea ce scoatem la iveală când ieșim în public și dăm dureri de cap altora. Notele sunt mai multe, dar ne-am lăudat destul. Nu știu dacă ați înțeles despre ce e Tellus ăsta, masculin, tomnatic, profund, și nici nu vă recomand să-l încercați până prin noiembrie. Dar vă sugerez totuși să nu faceți ca mine, ci să vă sunați rădăcinile, indiferent dacă simțiți că vă trageți din ele sau nu. Și, dacă nu puteți face asta, căci mulți am ajuns la vârsta la care nu mai e posibil, spuneți în gând ce aveți de spus. Pentru că rădăcinile aud.