1.0PitziCulturalhttps://pitzicultural.rorich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="qz3JO4XDLq"><a href="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/02/28/anne-versus-ana/">Anne versus Ana</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/02/28/anne-versus-ana/embed/#?secret=qz3JO4XDLq" width="600" height="338" title="„Anne versus Ana” – PitziCultural" data-secret="qz3JO4XDLq" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://pitzicultural.ro/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://pitzicultural.ro/wp-content/uploads/2023/02/anton-malanin-VE_pP-V7Dzc-unsplash-scaled.jpg25601717Mi s-a spus adesea, mai în glumă sau mai în serios, că sunt nebună. Dar parfum cu numele meu (aproximativ) n-am avut. Așadar, Anne versus Ana. Ieri dimineață, am pus mâna pe un parfum din linia Menage a trois: Anne. Am început cu el, pentru că numele e similar cu al meu. Și m-am întrebat, cum ar fi să descopăr în acest extract de parfum, acea amprentă olfactivă pe care să mi-o doresc de semnătură. L-am pulverizat și am simțit imediat ADN-ul Călaj. Nota de deschidere, ușor ascuțită, pe care cei de acasă o asociază cu propolisul și pe care am mai găsit-o și în Evy. Doar că în Anne mi s-a părut că e mai puțin agresivă și are un efect mai degrabă energizant. Din toată lista de note am perceput la început piperul, migdala și foarte puțin grapefruitul. Apoi tonka și vanilia, iar la final un amestec interesant și plăcut de paciuli, tămâie, zibetă și santal. N-am reușit să depistez nicicum rubarba și iasomia. Acum, însă, trebuie să țineți cont, că pe mine m-a lovit ieri după-amiază una dintre cele două crize alergice anuale, motiv pentru care nasul funcționează acum doar cu antihistaminice și probabil dădea rateuri deja și când am încercat parfumul. Cel mare, după ce m-a mirosit, fiindcă îi spusesem cum se numește mi-a zis foarte drăguț: – Îmi place! Parfumul ăsta e iute și nebun ca tine! – Nu e drept, a bombănit Ironman. Tu poți să-i spui că nebună și nu-ți zice niciodată, „stai să vezi cât”! Aici, copilul are dreptate. Doar ăla mare are voie să spună asta. Și doar la trecut. Sub forma: – Îți amintești că, după prima întâlnire, i-am zis lui X că eu cred că ești nebună? Da, chiar i-a zis. Dar l-am iertat, că și-a revizuit atitudinea între timp. Și deja am făcut trei ani de când suntem împreună. – Aham! – Ei, bine, acum știu că ești cea mai bună iubită de pe pământ. Și continuă înșirându-mi o mulțime de calități. Pe care nu vi le spun, că, dacă vreți vreodată să-mi ridicați o statuie, trebuie să munciți și voi puțin, ca să le descoperiți și să le reproduceți. – Da, ești ca parfumul ăsta. Te mai îmbunezi la final, s-a băgat în seamă Ironman. – Cum adică la final?! – Păi, îți amintești tu când ți-am aruncat chiloții în stradă și ai venit de la yoga și ai urlat când ai intrat pe ușă și, până ai ajuns în camera mea, te-ai calmat și mi-ai spus că bine că nu i-am aruncat pe ăia cu Batman? – Îmi amintesc, copile. Nu se uită așa ușor momentul în care intri pe bulevard și recunoști chestii pe jos și niște mulți oameni se uită la tine cum le aduni și se întreabă ce ți s-a întâmplat. Am respirat ușurată, căci pentru mine finalul însemna altceva. Ca să nu mai fie confuzii, i-am rugat pe ei să caracterizeze personajul. Și mi-au zis așa: Agresiv și puțin nebun în deschidere, apoi îți dai seama că reacțiile sunt justificate și, și mai târziu realizezi că nu ți se putea întâmpla nimic mai bun în viața asta decât să dai peste o astfel de persoană. Vă dați seama că astfel de caracterizări vin și din faptul că eu sunt aia care gătește, iar ei trebuie să mănânce tot ce le pun în față. Bine, cel mare a pronunțat și cuvântul sexy, în expresia „sexy ca la balamuc”, dar copilul nu trebuie să audă asta. Așadar, un parfum nu tocmai comod în deschidere dar, dacă aveți răbdare, o să descoperiți că e sexy, că vă ține în priză și că o să vă placă să-l aveți prin preajmă. Sau, puteți spune ca foștii mei: „nebună de legat!” și să încercați să uitați de el, fără să vă iasă vreodată cu adevărat. Na, că am pus eu baza piedestalului. Continuați voi!