1.0PitziCulturalhttps://pitzicultural.rorich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="ezXPfoouiC"><a href="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/04/01/ca-boum-si-masafi/">Ça boum și Masafi</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/04/01/ca-boum-si-masafi/embed/#?secret=ezXPfoouiC" width="600" height="338" title="„Ça boum și Masafi” – PitziCultural" data-secret="ezXPfoouiC" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://pitzicultural.ro/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://pitzicultural.ro/wp-content/uploads/2023/04/noah-s-rdYtBDSoT5I-unsplash-scaled.jpg25601707Când m-am dat cu Ça boum de la Teo Cabanel, mi-am zis că nu voi avea despre ce scrie. Pentru că faptul că și eu și Cel Mare l-am mirosit și iar l-am mirosit și ne-am întrebat ca fraierii a ce floare miroase nu era suficient pentru o poveste. La un moment dat însă, mi-am amintit de o descoperire la fel de surprinzătoare ca una din notele parfumului. Dar, despre Masafi, în partea a doua. Parfumul Pe siteul oficial Ça boum este descris ca o vanilie solară. Are note iodate și de flori albe. E o întâlnire între mare, nisip și asfaltul încins de soare. Va face „bum” pe pielea ta! Am închis citatul aproximativ. În vârful piramidei olfactive găsim note sărate și iodate, dar și note de Pancratium maritimum, crin de nisip. La mijloc are absolut de iasomie și de trandafir, iar la bază, vanilie verde și imortele. Nu știu să vă spun cum miroase crinul de nisip, deși se pare că ar crește și pe coasta Mării Negre. – Parcă miroase a tei, am zis eu. Bine, mie îmi miros multe chestii a tei, așa că nu se pune. – Nț, miroase vag a liliac, m-a contrazis Cel Mare. – Nici vorbă, pare mai degrabă frezie. Și am tot ținut-o așa până când am lăsat Fragrantica să tranșeze disputa dintre noi. Și a tranșat-o de nu ne-am văzut. Amestecul de crin, iasomie și trandafir este într-adevăr deosebit. Surpriza apare însă ceva mai târziu, când începe să se simtă sarea amestecată cu vanilie. Nota asta marină m-a dus cu gândul, mult mai târziu, la… Masafi Masafi este o localitate în Emiratele Arabe Unite, la poalele munților Hajar. În prezent este cunoscută pentru izvoarele cu ape minerale și pentru fabrica unde aceste ape sunt îmbuteliate. Motivul pentru care ar merita însă atenție este altul. Și ține de Epoca bronzului, adică de acum 3500 de ani. Deși Masafi se află la 6 ore de mers pe jos de malul mării – vorbim de Epoca bronzului, da? – se pare că alimentația locuitorilor conținea o cantitate impresionantă de scoici și melci marini. Și civilizația Gumelnița consuma pește și scoici, dar erau de apă dulce, cu alte cuvinte, în imediata proximitate. Cochiliile melcilor marini aveau urme de arsură, ceea ce însemna că era folosiți exclusiv pentru consum. Cochiliile scoicilor erau însă prelucrate. Ele erau ascuțite pentru a fi folosite la tăierea fibrelor vegetale, iar sideful era utilizat pentru obiecte decorative. Acestea făceau, probabil, obiectul schimburilor comerciale, căci nu a fost găsită nici măcar o singură podoabă în Masafi. Ideea comerțului este sprijinită și de existența unui templu dedicat undei divinități-șarpe, o credință prezentă în sudul Africii încă de acum 70000 de ani. Satul despre care vă povestesc eu aici a fost abandonat în secolele șapte sau șase înaintea erei noastre. La începutul secolului XX, actualul Masafi avea 50 de case și era împărțit între două triburi. Actualmente are ceva mai puțin de 3000 de locuitori. Nu știu dacă și la ce vă vor folosi informațiile astea, dar pe mine mă ajută să văd lucrurile în perspectivă. Dacă știu că oamenii ăia făceau pe jos 6 ore, pentru ceva ce le plăcea și-i ajuta să-și ducă viața, parcă mi-e mai ușor să mă dau jos din pat și să apăs butonul cafetierei. Și mai e ceva. Lucrurile mici pot ascunde suprize. Concluzia Cu siguranță mai sunt și alte parfumuri floral-sărate, dar n-au ajuns încă la mine. Cu siguranță sunt alte civilizații care au făcut lucruri remarcabile. Cred că nu asta e important. Important mi se pare să privim fiecare descoperire cu uimire și încântare, să ne bucurăm de momentul pe care ni-l oferă. Chiar dacă nu vine cu bumul promis, ci mai degrabă cu un fâs, cum se aude când deschizi o sticlă de apă minerală sau când pulverizezi un parfum.