1.0PitziCulturalhttps://pitzicultural.rorich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="7Z5GKIAeqH"><a href="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/04/04/habanita-cu-surprize/">Habanita cu surprize</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/04/04/habanita-cu-surprize/embed/#?secret=7Z5GKIAeqH" width="600" height="338" title="„Habanita cu surprize” – PitziCultural" data-secret="7Z5GKIAeqH" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://pitzicultural.ro/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://pitzicultural.ro/wp-content/uploads/2023/04/lukas-blazek-mcSDtbWXUZU-unsplash-scaled.jpg25601695Ieri dimineață ca să mă conformez temei de pe grupul meu de referință am ales un parfum reformulat: Habanita de la Molinard. Și am avut surpriza să descopăr ce lucruri nebănuite știe copilul. Parfumul Habanita a fost lansat în 1921, reformulat în 1988 și apoi re-reformulat în 2012, într-o concentrație mai puternică. Casa Molinard se laudă că parfumul ar avea toate cele 600 de ingrediente ale parfumului original, dar în proporții și în „locații” diferite în piramida olfactivă. La vârf are mastic, petit grain și mușcată. La mijloc, ylang-ylang, vetiver, heliotrop, iasomie, mimoză, nucșoară, cedru. Iar la bază, mosc, ambră, paciuli, santal, mușchi și vanilie. Eu îi cred pe cuvânt, că n-am simțit nimic din toate astea. Sticla este și ea o reinterpretare a flaconului original, creat de Rene Lalique. Flacon care, acum, a căpătat un aer rock and roll. Că doar e un parfum pentru femei puternice cu spirit liber. Povestea M-am dat cu parfumul la cafea, mai mult ca să evit să deschid Excelul care mă aștepta să îmi reamintească cum e cu pivot table. Cu siguranță pielea mea nu știa că ar trebui să fiu un spirit liber că mi-a venit să leșin. N-am reușit să disting nicio notă, nimic. Doar un damf de vechi, aproape imposibil de suportat. Nu puteam să merg nici la duș că dormea copilul și nu voiam să-l trezesc. Așa că mi-am tras mânecile chimonoului și m-am apucat de sortat date. – Miroase a casă de toleranță din secolul trecut! Am sărit ca arsă. Nu atât pentru remarcă, cât pentru vocea care o spusese. Nu era Cel Mare, așa cum ați putea crede, ci însuși Ironman, care venise, în maieu și chiloți, să-și recupereze prețioase device-uri ale acestui secol. N-am apucat să comentez, că a apărut și Cel Mare. – Nu ziceai că ai interviu și azi? Sper că nu te duci mirosind așa. – Dar cum miros, love of my life? L-am întrebat eu printre dinți. – A bordel împăiat. Nici lui nu i-am zis nimic, dar mi-am dat seama că băteam nervos în tastatură și datele pe care trebuia să le sortez se dublaseră ca volum. Am reparat ce aveam de reparat în tabel și m-am dus la duș. După ce am consumat jumătate de sticlă de gel de duș m-a apucat nostalgia după săpunul de casă al bunicii, care avea atâta sodă caustică în el că lua și pielea de pe un elefant. Nu de alta, dar faimoasa Habanita n-a ieșit la spălat. Mă rog, până la urmă n-a fost așa rău. Tabelele alea și funcțiile Excelului mi-au ținut mintea ocupată și am reușit, de bine de rău, să ignor parfumul. Am dat și interviul-test și iarăși nu m-a încurcat deloc Habanita, că l-am dat pe Zoom. Problema pe care n-am rezolvat-o însă e: de unde știe copilul ce e o casă de toleranță și mai ales cum miroase una din secolul trecut. Nu de alta, dar el e născut când au dat zorile acestui secol și, deși e major, nu prea avea cum să afle. Concluzia Trebuie să-i pun lui Ironman niște întrebări incomode, că aseară nu m-am mai simțit în stare. Ah, și, pentru a mia oară, se dovedește că mie nu mi se potrivesc capodoperele cu sute de ingrediente. Chiar dacă acum le-aș putea sorta pe diverse categorii cu ajutorul unui pivot table. Probabil că nu sunt un spirit suficient de liber.