1.0PitziCulturalhttps://pitzicultural.rorich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="hpEoGYAlFT"><a href="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/04/04/kasar-de-luni-de-dimineata/">Kasar de luni de dimineață</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/04/04/kasar-de-luni-de-dimineata/embed/#?secret=hpEoGYAlFT" width="600" height="338" title="„Kasar de luni de dimineață” – PitziCultural" data-secret="hpEoGYAlFT" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://pitzicultural.ro/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://pitzicultural.ro/wp-content/uploads/2023/04/jacob-jolibois-TZAS30v-NTg-unsplash-scaled.jpg25601205Luni, la prima oră, am pus mâna pe un alt parfum de la Teo Cabanel, Kasar. Celelalte fuseseră inofensive, așa că nu mi-am făcut griji prea mari. Iar când am început să-mi fac, era deja prea târziu. Parfumul Kasar este un cuvânt care se găsește în mai multe limbi. În indoneziană, venit pe filieră malaieziană este un adjectiv și poate însemna aspru, neplăcut, crud, de prost gust. În sârbo-croată desemnează o anumită parte a unei ambarcațiuni, pentru care o să vă dau doar varianta în engleză, că se potrivește cu scopul meu: poop deck. Sensurile din restul limbilor sunt irelevante. Descrierea oficială zice că e un parfum bărbătesc inspirat de momentul în care te întorci de la călărie și intri în grajd să deshami calul. Miroase a lemn, a piele și a armăsar pur-sânge. Evident că eu n-am citit această descriere! Că altfel evitam câteva ore de penibil și nu mai aveam ce vă povesti. Piramida însă părea destul de în regulă: citrice cu trandafir, șofran, scorțișoară și cuișoare, oud, paciuli, cedru, mosc și piele. Povestea Vremea de afară nu prea mă îndemna să mă urnesc nicăieri dar, cum trebuia să duc niște investigații de-ale copilului la medic și să ajung și la un notariat, n-am prea avut de ales. Am făcut duș, m-am echipat și, înainte să ies pe ușă, m-am parfumat. Apoi am înțepenit. Miroseam ca o toaletă publică aflată într-o grădină zoologică: pipi amestecat cu bălegar. M-am uitat la ceas și am ajuns la concluzia că asta e, trebuie să ies din casă în ciuda mirosului. M-am urcat în primul autobuz (schimbam două până la medic) și, cum era destul de gol, m-am așezat pe unul din cele patru scaune pentru persoane în vârstă. În fața mea s-au așezat o doamnă și o fetiță. Pentru vreo jumătate de stație. – Miroase ceva urât, a zis copila. Femeia s-a uitat foarte grăitor la mine, a luat-o de mână și s-a mutat cu ea în spate. Apoi a început să-i explice beneficiile spălatului zilnic, ca să nu miroasă ca unii oameni din autobuz. Când a venit al doilea autobuz, am văzut că erau doar doi oameni în el. Unul în față și unul în spate. Perfect! Mă urc pe la mijloc. După o stație mi-am dat seama că nu știu exact unde trebuie să cobor și m-am dus în față. Ei bine, cetățeanul de acolo credea în dictonul in vino veritas. Și, cum consumase ceva, a ținut să-mi spună adevărul. – Miroși a pipi (n-a zis așa, dar nu se face să reproduc aici)… Bărbată-tu te-a lăsat să pleci așa de-acasă?! ‘Ra-ți ale naibii de… Nu vreți să știți cu ce viteză am coborât din autobuz. Să vă mai zic și că medicul închidea geamul când am intrat în cabinet, dar că s-a ridicat să-l deschidă când am dat geaca jos?! Alta a fost însă povestea la notar, până la care am schimbat trei mijloace de transport. După ultimele două chiar a trebuit să alerg. Cred că, în alergare, calul și grajdul a care miroseam s-au rătăcit pe drum, iar ce-a rămas în urma lor, deși avea o proiecție mult mai mică, era absolut senzațional. M-a dus cu gândul la Fin du Monde. Nu ca note, ci ca eleganță. Așadar am putut să-mi văd de treabă relaxată și să rezolv ce aveam de rezolvat fără să supăr pe nimeni. Ba chiar am avut o stare de bună dispoziție. Concluzia Nu faceți ca mine! Încercați parfumul cu suficient timp înainte pentru a vă putea spăla în caz de dezastru olfactiv. Iar dacă vreți să-l încercați pe acesta și reușiți să treceți peste mirosul de grajd din primele două ore, o să aveți o surpriză foarte plăcută. Și destul de persistentă, chiar dacă fără siaj.