1.0PitziCulturalhttps://pitzicultural.rorich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="wgaOSIDPWv"><a href="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/04/06/90-de-minute-pentru-65/">90 de minute pentru 65</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/04/06/90-de-minute-pentru-65/embed/#?secret=wgaOSIDPWv" width="600" height="338" title="„90 de minute pentru 65” – PitziCultural" data-secret="wgaOSIDPWv" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://pitzicultural.ro/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://pitzicultural.ro/wp-content/uploads/2023/04/65_movie.jpg310163Mi-am pierdut 90 de minute din viață dar încă râd cu lacrimi. Adică am fost la mall să văd un film și să testez un parfum. Le-am bifat pe amândouă. Oarecum. Am primit săptămâna trecută o invitație dublă la orice film vreau eu, la cinematograful unui mall de prin Rahova și azi era ultima zi în care o puteam folosi. M-am rugat de băieți să meargă unul dintre ei cu mine la desene animate. N-au vrut. Până la urmă l-am luat pe Cel Mare pe sus și m-am dus să văd un S.F. Și acum o să vi-l povestesc și vouă. Spoiler alert Pe o planetă de nu se știe unde, cu mult înainte de apariția oamenilor pe pământ, trăiau, ghiciți ce? Niște oameni! Cam prost îmbrăcați, deși aveau salarii. E oarecum de înțeles, că aveau și un copil bolnav. Ca urmare, capul familiei foarte tradiționale pleacă într-o călătorie al cărei scop este atât de irelevant că nici nu este menționat. Cert e că primea un salariu dublu. Pe drum, eroul nostru se trezește din somn când nava pe care ar fi trebuit s-o conducă, dacă n-ar fi dormit, este izbită de niște asteroizi. Șmaf, bum, trosc, fleoșc, aterizează pe o planetă. Și constată că e singurul supraviețuitor, căci pasagerii săi criogenați muriseră toți. Ploaie, întuneric, ceva sugestii de creaturi amenințătoare și, brusc, descoperă că nu mai e singur. Mai supraviețuise un pasager. O fetiță de vârsta fiicei sale. Doar că bietul copil vorbea o limbă de neînțeles. Nu-i nimic, că el tot în engleză îi vorbea. Urmează niște atacuri ale unor dinozauri mici și-ai dracu’, sau, cum a zis Cel Mare, răi ca niște teckeli turbați. Mai apar și niște pterodactili și niște dinozauri medii. Noroc că avea o armă cu baterii. Fetița găsește și niște fructe otrăvitoare, care semănau perfect cu zmeura. Astea sunt relevante în poveste. Am uitat să vă spun că ei nu umblau brambura prin pădure, se îndreptau spre naveta de salvare, care, după gps, se afla la vreo 15 km. Și pentru că trebuiau să mai și doarmă se bagă într-o peșteră. Unde-i găsește creatura supremă, un T-Rex. Ca să scape de ea, nimeresc în ceva ce jur că semăna cu tunelurile dacice. Ba, cred că la un moment dat am văzut și un dac cu cușmă pe creștet. Pardon, era un dinozaur albinos de la stat pe întuneric. Dar semăna cu un dac. Scapă repede și de ăla, că îi bagă laserul în ochi. Iar dinozauri mici, niște asteroizi care începuseră să cadă, căci dacă nu v-ați prins planeta inospitalieră era pământul nostru drag și apoi bătălia finală cu niște T-Rex. Vă jur, veneau T-Recșii la bătaie, ca un clan din Ferentari. Doar că n-aveau săbii și nunceaguri. Pe ultimul l-a ucis fetița cu un os dat prin zeama de la zmeuricile menționate anterior. După care, un gheizer l-a făcut rasol. Cei doi se urcă în navă și decolează spre niște coordonate de salvare. Vââââj! Asteroidul trece fix pe lângă ei și, buuuuum, omoară toți dinozaurii. Sfârșit! Am ieșit în fugă din sală, că altfel cred că ceilalți doi spectatori plătitori de bilet mă băteau. Nu de alta, dar am râs atât de tare tot filmul că am acoperit răgetele dinozaurilor. Replicile actorilor nu se pun că au fost maxim 40. Parfumul De la film m-am dus la Sephora să mă dau cu Dior Addict, că fusese temă pentru acasă, ieri, pe grup. M-am dat și am vrut să ies. Doar că în spatele meu era un paznic, pe care nu l-am văzut și cu care am intrat în coliziune la fel ca pământul cu asteroidul ăla care a ucis dinozaurii. Aș vrea să vă spun cu miroase parfumul, dar nu pot, că încă râd cu muci. Iar Cel Mare nu cooperează. Că cică eu l-am dus la filme proaste și acum mai și miros a flori albe. Eu i-am zis să mergem la desene. El e de vină că n-a vrut. Concluzia Filmul 65 intră la categoria 15+. Probabil din cauza dinozaurilor care apar brusc pe ecran și a faptului că marea lor majoritate sunt omorâți. Problema e că orice persoană peste această vârstă are nevoie de un IQ subunitar ca să se uite la așa ceva. Zmeura aia din film va deveni un premiu. Garantat. Mai grav mi se pare că în afară de Indiana Jones, toate filmele care vor intra în perioada următoare pe ecrane sunt chiar mai proaste de atât. Unde e asteroidul ăla când ai nevoie de el?