1.0PitziCulturalhttps://pitzicultural.rorich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="2V1onR17Os"><a href="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/05/26/etruscan-water-cere-apa/">Etruscan Water cere apă</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/05/26/etruscan-water-cere-apa/embed/#?secret=2V1onR17Os" width="600" height="338" title="„Etruscan Water cere apă” – PitziCultural" data-secret="2V1onR17Os" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://pitzicultural.ro/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://pitzicultural.ro/wp-content/uploads/2023/05/alora-griffiths-bW-BZekV2Dk-unsplash-scaled.jpg25601707Azi, m-am trezit în sfârșit cu o senzație de normalitate, după niște săptămâni care numai normale n-au fost. Plină de elan creator, am pus mâna pe Francesca Bianchi Etruscan Water, gata să-mi reiau obiceiurile mai vechi. Cafea, parfum și muncă. Parfumul Etruscan Water a fost lansat în 2019. Siteul oficial listează note de bergamotă, mandarine verzi, grapefruit, petit-grain, busuioc, imortele, iasomie, rădăcină de iris, mosc, ambergris, labdanum, vetiver și mușchi. Sursele de inspirație sunt plajele din sudul Toscanei, zonă în care trăiau etruscii, drumul prin pădure pentru a ajunge la ele, dar și trecerea de la adolescență la vârsta adultă, un fel de a te scufunda în ape necunoscute: sex, dragoste, aventură. Apa Povestea și notele oficiale le-am citit abia înainte să mă apuc de scris. Și m-a apucat râsul. M-am simțit ca un Sisif păcălit. – Duci și tu o pietricică până mai încolo? – Hai, c-o duc! Ce poate fi atât de complicat?! Și, zbang, s-a trezit cu ditamai pietroiul pe care a trebuit să-l ducă pentru eternitate. Parfumul m-a izbit de la prima pulverizare. Apa asta e o chestie densă care miroase de nu te lasă să gândești. Și dacă n-aș fi văzut ce scrie pe mostră aș fi jurat că e un Bianchi. N-am mai pățit asta decât cu Baruti. Citricele or fi ele pe acolo, dar sunt scufundate într-o chestie animalică, transpirată, sărată, vag lemnoasă din care apare, ocazional, câte un damf de rădăcină de iris. Era ca și cum aș fi intrat într-un film în care alergam printr-o pădure, urmărită de un fel de Conan Barbarul. Fugeam atât de tare încât ceea ce era în jurul meu era blurat, iar eu nu simțeam decât mirosul urmăritorului. Și nu mă mai opream din alergat, deși eu stăteam pe scaun la birou și mă luptam anemic doar cu big data. Ironman nemulțumit că a primit o sarcină nouă: să-mi pornească dimineața filtrul de cafea, a simțit nevoia să se răzbune: – Transpiri rău la munca asta a ta, nu-i așa? Ce-ar fi să aplici și pe tine ce mă sfătuiești pe mine? – Și anume? – Te citez, să știi, mi-a spus în timp ce desena niște ghilimele în aer, cu degetele. Mișcă și spală-te că n-o să mai vrea nimeni să aibă de-a face cu tine! Puți! Și cred că o să-ți rup capul dacă nu miroși a proaspăt în cinci minute! Adevărul e că avea dreptate. Etruscan Water cerea apă. Și, cum nu puteam să dau un exemplu prost, m-am conformat. Am făcut duș și m-am dat cu Furiosa de la Fendi. Miroseam a floricele. Și a fost bine. Până n-a mai fost. Când s-a dus Furiosa a reapărut transpirația. Doar că nu mai avea aceeași proiecție ucigătoare. Concluzia Eu n-am simțit parfumul așa cum îl descriu cei de pe Fragrantica. Nu e citric și lemnos. E parfumul unui corp încins. E animalic, puternic și persistent. Nu e ușor de purtat de către oricine. Eu pe ăsta l-aș fi botezat Sex and the Sea. Purtătorul e un mascul care explodează de testosteron, nu foarte tânăr, dar în formă. Și ne arată asta stând la bustul gol și transpirând în timp ce ridică niște greutăți, pe o plajă. În felul lui, Etruscan Water, e o capodoperă. Una mai greu de înțeles pentru floricelele ca mine. Dar nici măcar eu nu regret că l-am încercat, chiar dacă nu-l voi purta, probabil, niciodată. PS. Ironman chiar se spală. Iar discuțiile noastre despre igiena personală sunt doar niște tachinări repetitive prin care cerem și acordăm atenție. Un ritual care ne spune că toate lucrurile sunt în ordine în universul nostru.