1.0PitziCulturalhttps://pitzicultural.rorich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="0D3JYBZaRK"><a href="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/06/29/okavango-si-yalom/">Okavango și Yalom</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/06/29/okavango-si-yalom/embed/#?secret=0D3JYBZaRK" width="600" height="338" title="„Okavango și Yalom” – PitziCultural" data-secret="0D3JYBZaRK" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://pitzicultural.ro/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://pitzicultural.ro/wp-content/uploads/2023/06/colin-watts-E_ShKZGcLL8-unsplash-scaled.jpg25601706Okavango e un fluviu în Botswana, numit și „râul care nu ajunge niciodată la mare”. Irvin D Yalom este un reputat psihiatru și scriitor, nu că n-ar fi auzit mai toată lumea de el. Evident, povestea e tot despre parfum. Okavango Reflet Sur L’Okavango este o creație a Soniei Constant pentru casa Ella K Parfums. Lansat în 2019, are ca note oficiale papirus, salcâm și mosc. Creatoarea se laudă ca a scos în evidență notele de miere din salcâm și că întreaga compoziție ar trebui să ne ducă cu gândul la vegetația luxuriantă de pe malurile fluviului al cărui nume îl poartă. L-am testat acum două zile când afară erau doar 14 grade, iar în casă, dinții mei, care clănțăneau ritmic, mă anunțau că nu sunt cu mult mai multe. Prima impresie după ce l-am pufăit a fost că un dușman malefic mi-a îndesat pe gât un săpun dat prin miere. Absolut oribil și sufocant. Noroc că nu (mai) am dușmani. Cine mi-a oferit mostra a făcut-o cu drag, neștiind ce avea să declanșeze. Nu-mi serviți aia cu să mă feresc de prieteni, că nu se pune. O să vedeți mai încolo de ce. În etapa a doua, cred că am înghițit săpunul și mierea, că mirosul floral cu un substrat elegant de mosc m-a binedispus instant. Atât de mult că m-am mai dat o dată cu parfumul. Și, apoi, înainte să ies în oraș, încă o dată. Notele din deschidere erau un fel de călătorie într-o lume cu care nu eram obișnuită, erau prea mult, dar apoi, mă scufundam într-o apă care estompa căldura și ale cărei reflexii erau incredibil de fascinante și de liniștitoare. Pe pielea mea, pe care aproape nimic nu rezistă mai mult de două ore, parfumul ăsta a rezistat până a doua zi. Proiecția e moderată, dar rezistența m-a impresionat. Irvin D. Yalom N-am fost niciodată fanul psihanalizei și m-am ferit cât am putut de psihologii cu o astfel de formare. Nici pe Yalom nu intenționam să-l citesc, până când soarta m-a forțat să privesc soarele în față. Și, atunci, cartea lui, care chiar așa se numește (Privind soarele în față), mi-a fost de mare ajutor. Acum vreo trei săptămâni am împrumutat prin sistemul de la birou o altă carte de-a lui: Efemeride. Și nu mi-am făcut timp pentru ea. Mai ales pentru că atinge un subiect care rămâne extrem de sensibil pentru mine: sfârșitul vieții. Dar, azi, am luat-o cu mine în tren și, deoarece Ironman îmi folosea telefonul, m-am pus pe citit. Și cum citeam eu așa, la un moment dat, simt un miros de miere și de salcâm. Parcă mă dădusem iar cu creația Soniei Constant. Iar când ridic privirea văd o duzină de camioane apicole parcate lângă calea ferată. Nu știu dacă e sezonul salcâmului și nici nu mă interesează. Cinci minute eu asta am simțit. Apoi s-a dus ca și cum n-ar fi fost. În cartea lui Yalom tocmai ajunsesem la un citat din Către sine însuși de Marc Aureliu care spune așa: „Totul este efemer, și cel care-și amintește, și cel care este amintit.” Și, deși încă mă stresează ideea că într-o bună zi voi dispărea fără urmă și nimeni nu-și va aminti de mine, căci nu sunt Marc Aureliu și nici măcar Yalom, mi-am dat seama că fixația asta a mea mă face să ratez niște lucruri foarte importante. Unele ce nu dau vreun sens aparte vieții ăsteia care, ca Okavango nu se duce nicăieri, dar care o fac tare frumoasă. Mirosul parfumului pe care l-am simți prima dată, nu e același cu cel pe care l-am simțit a doua sau a treia oară și, cu siguranță, deși voi mai simți mirosul din tren, el nu va fi același, indiferent cât de asemănător îl voi percepe eu. Și nici eu nu voi fi aceeași. Căci nu voi mai fi niciodată la fel de tânără ca azi. Concluzia Când am mirosit prima dată Reflet Sur L’Okavango m-am gândit că am să vă povestesc despre Carlos Castaneda și despre elementali și despre moartea care e mereu în urma noastră dar uneori stinge farurile, ca să n-o mai vedem. Și, pur și simplu, textul nu s-a legat. Pentru că trebuia să se lege azi. Culmea, pe același subiect. Ca să scurtez povestea, dacă vă plac parfumurile, bucurați-vă de ele, sunt mici reflexii într-o apă curgătoare. Efemere, exact ca viața. Și dacă le ratăm, nu pierdem ceva esențial, ci doar ceva foarte frumos. Și poate că ăsta e sensul…