1.0PitziCulturalhttps://pitzicultural.rorich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="U3sRm8wgQU"><a href="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/10/17/le-cedre-si-tokei-maru/">Le Cedre și Tokei Maru</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://pitzicultural.ro/index.php/2023/10/17/le-cedre-si-tokei-maru/embed/#?secret=U3sRm8wgQU" width="600" height="338" title="„Le Cedre și Tokei Maru” – PitziCultural" data-secret="U3sRm8wgQU" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://pitzicultural.ro/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://pitzicultural.ro/wp-content/uploads/2023/10/Tokei_Maru.jpeg1200720Tot de la Miller Harris, Le cedre ar trebui să fie, așa cum îi spune numele, un parfum despre cedru. Doar că nu e chiar ce pare. Cum nici istoria nu e mereu ceea ce pare. Aproape întotdeauna depinde de partea din care o privești. Parfumul Cu note de piper roșu, piper negru și tămâie la vârf, mimoză și orhidee la mijloc și cedru, note lemnoase, cashmeran și mosc la bază reușește cumva să redea ideea de conifer, mai ales prin amestecul de condimente și tămâie. Azi am reuși să pun din nou mâna pe el, căci fusese ascuns de Cel Mare cu scopul de a-l folosi în exclusivitate. L-am folosit și l-am ascuns la loc. Pentru că așa sunt eu, bună la suflet. Mi se pare că are ceva din ADN-ul lui Attaquer le Soleil Marquis de Sade de la Eldo, probabil de la tămâie. E cumva nostalgic și masculin sau poate doar trec eu printr-o astfel de fază (nostalgică, nu masculină). Notele florale nu se simt deloc, iar celelalte se estompează la fel de rapid ca o amintire de care am abuzat prea mult. Dar una peste alta, miroase ca singurul cedru pe care l-am mirosit vreodată: cel din grădina botanică din Lucca. Doar că e mai puternic parfumul ăsta „fals”. Tokei Maru Pentru că, după cum ziceam, am fost bună la suflet și am pus parfumul la loc în ascunzătoarea lui, am primit azi o lecție de istorie. Cam părtinitoare, dar nu mai puțin emoționantă. În Kavala există un Muzeul al refugiaților greci din Asia Mică. Dacă nu știți, între 1919 și 1922 a avut loc războiul greco-turc. Pentru context, Tripla Antantă ceruse grecilor, după Primul Război Mondial, să desfășoare trupe în Anatolia. Iar aceștia nu s-au lăsat rugați, căci exista Megali Idea, o mișcare naționalistă și iredentistă care își dorea recrearea Imperiului Bizantin. În plus, în Asia Mică exista o importantă populație cu origini grecești, pe care turcii nu se sfiau să o măcelărească de câte ori le venea la îndemână. Se poate vorbi de un adevărat genocid, care a culminat cu incendiul din Smyrna, actualul Izmir. Ei, și în toată povestea asta, apare o navă japoneză și anume Tokei Maru. Nava se afla în port și avea peste 1400 de tone de bunuri la bord. Căpitanul ei nu s-a sfiit să le arunce în apă pentru a lua la bord greci și armeni, pe care celelalte vase nu voiau să-i salveze. Ba, mai mult, i-a anunțat pe turci că orice încercare de a face rău călătorilor va fi privită ca un atac la adresa Japoniei. Toate astea mi-au fost povestite de copilul cel mic al unui cuplu care s-a aflat pe vas. Și jur că i-a tremurat puțin vocea când ne-a arătat cheile pe care refugiații le-au luat cu ei, cu speranța că într-o bună zi se vor întoarce la casele lor. Apoi s-a bucurat să ne arate o hăinuță de botez și să ne spună că persoana căreia i-a aparținut încă trăiește și nu are decât 103 ani. Concluzia Pentru parfumuri ar fi că uneori combinațiile de ingrediente miros mai bine decât originalul. Și ce dacă nu e ingredientul pur? Câți din cei ce-l simt știu asta? Pentru istorie treaba e ceva mai complicată. Cât de departe ar trebui să mergem înapoi în timp pentru a stabili cine e agresorul și cine e victima? Întâi a fost Imperiul Bizantin, apoi cel Otoman, apoi ocupația greacă, apoi genocidul grecilor? Cine, unde și când are dreptate? Cum ziceam, depinde din ce unghi privești. Din unghiul meu, nimeni nu are dreptate. Ar trebui să mai lăsăm naibii orgoliile și să pricepem că rău nu facem ideilor și identităților ci oamenilor. Și pentru ce? În fond, cu toții vom fi numiți cândva barbari! P.S: Poza e făcută de mine, azi, la muzeu. Poza pe care am pozat-o nu e însă din momentul salvării, ci de la o altă sosire a vasului în acel port. Nu o spun eu, ci istoricii.