1.0PitziCulturalhttps://pitzicultural.rorich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="ojjQCe7l02"><a href="https://pitzicultural.ro/index.php/2024/07/30/m-am-intristat/">M-am întristat</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://pitzicultural.ro/index.php/2024/07/30/m-am-intristat/embed/#?secret=ojjQCe7l02" width="600" height="338" title="„M-am întristat” – PitziCultural" data-secret="ojjQCe7l02" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://pitzicultural.ro/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://pitzicultural.ro/wp-content/uploads/2024/07/alison-bogart-fexX48n8GsI-unsplash-scaled.jpg25601707Ca să fiu mai specifică, m-am întristat la un spectacol care ar fi trebuit să mă facă să râd. Pe scurt, povestea e cam așa… Monologul Weekendul trecut am vrut să mergem la film și am sunat o prietenă ca să o întrebăm dacă nu vine cu noi. Ne-a zis că are bilete la un spectacol de stand-up, iar Cel Mare a sugerat că ar fi cazul să ieșim din zona noastră de confort și să mergem și noi să ne distrăm. Degeaba i-am explicat că eu mai încercasem, din întâmplare, prin 2012, genul ăsta de distracție și că am rezistat doar 15 minute. Am mers. Nu mă întrebați cum îi cheamă pe cei care au urcat pe scenă, că nu știu și nici nu vreau să aflu. Au fost cinci oameni și 2 ore de show. Subiectul principal pentru 3 dintre cele 5 monologuri a fost maro. Adică au fost despre rahat. Și nu din ăla turcesc. 1 monolog a fost galben, adică tot din zonă, dar mai lichid. Iar un monolog a fost decent, atât de decent încât aș fi putut chiar să râd la el. Dacă nu m-ar fi enervat cele de dinainte. În rezumat: caca, caca, zâmbet, caca, pipi. Între ele misoginism cât încape, frustrări familiale (nevastă, gagică, copii, socri) și organe masculine de m-am întrebat ce problemă au băieții ăia de stau toată ziua cu ea în gură. Tristețea Cel mai trist mi s-a părut că oamenii râdeau cu poftă la toate glumele astea de rahat. Nu-i includem pe prietenii cu care am fost și nici pe Cel Mare, căci noi eram la cea mai tristă masă. Practic, cred că dacă oamenii ăia ar fi urcat pe scenă și ar fi arătat publicului degetul mic, acesta ar fi râs la fel. Plătise să fie acolo și ținea să se distreze. Ceea ce a și făcut. Cum s-ar zice: „Un public de nota 20, să-mi bag…” Se pare că dacă te duci la budă la Tecuci și prestezi ceva e mult mai amuzant decât dacă o faci la tine acasă. Se pare că e la fel de amuzant să afli în ce direcție se uită cineva care face pipi în mare. Să vă mai spun și cât s-a zgâlțâit sala la părerile unuia despre o știre absolut sinistră în care un bărbat și-a bătut nevasta cu ciocanul?! Mai ales că n-a omorât-o. Aici era gluma dacă nu v-ați prins. S-a râs când s-au citit recenzii de pe google și când s-au spus glume care circulă de cinci ani pe internet. S-a râs când s-a citat din Nichita Stănescu și s-au asezonat versurile cu mențiuni ale organelor genitale. S-a râs practic la orice, mai puțin DE ceea ce ar fi trebuit, adică DE ăia de pe scenă. Eu înțeleg că nu toți sunt Carlin sau Seinfeld și că publicul are nevoie să râdă, dar chiar așa?! E drept că mă îndoiesc că oamenii nu știau la ce vin, ca noi. Știau prea bine și le plăcea. Dacă aș fi văzut măcar unul sau doi care nu s-ar fi amuzat aș fi zis că e un spectacol prost și am avut noi ghinion să ne teleportăm la Tecuci, în locul unde prestase omul. Dar nu, spectacolul a fost bun și noi am fost de rahat că nu l-am apreciat. Concluzia Nu, subiectul scatologic nu a reprezentat o problemă, există o mulțime de glume bune pe temă și se mai pot face de 10000 de ori mai multe. Până la urmă, aș fi tolerat și misoginismul și referințele anatomice, că doar înjur și eu alocându-mi chestii care nu-mi aparțin, dar, nene, fă-o inteligent. Că altfel o să am impresia că ai ținut gazele în tine și ți s-au urcat la cap și așa ți-au venit niște idei de rahat. Gluma nu-mi aparține, dar e mult mai bună decât tot ce ar fi trebuit să mă distreze pe mine în seara aia.