1.0PitziCulturalhttps://pitzicultural.rorich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="wJ9TruAB1A"><a href="https://pitzicultural.ro/index.php/2024/07/31/dublul-standard/">Dublul standard</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://pitzicultural.ro/index.php/2024/07/31/dublul-standard/embed/#?secret=wJ9TruAB1A" width="600" height="338" title="„Dublul standard” – PitziCultural" data-secret="wJ9TruAB1A" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://pitzicultural.ro/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://pitzicultural.ro/wp-content/uploads/2024/07/andy-beales-BjcGdM-mjL0-unsplash-scaled.jpg25601709Dublul standard e o chestie amuzantă. De care eu, în mod evident, nu sufăr. Când ridic tonul la Ironman se cheamă fermitate, când o face el e obrăznicie. Când cineva îmi spune că nu se poate vedea cu mine e lipsă de interes, când eu nu mă pot vedea cu cineva, am lucruri mai bune de făcut. Cum ziceam, eu nu sufăr de așa ceva, doar restul. În acest spirit vreau să atrag atenția bărbaților asupra unei greșeli majore, chiar fatale aș zice… Femeia de lângă voi e perfectă. Asta e o axiomă. Nu trebuie demonstrată și, mai ales, nu trebuie contrazisă. Că altfel pățiți ca Iubi… Povestea La spectacolul nefericit despre care am povestit în postarea anterioară, la masa de alături, stătea o ea (estimarea a fost făcută pe baza trăsăturilor anatomice care se zăreau prin ochelarii mei nespălați) cam de vârsta mea care râdea de nu mai putea. Efectiv aveam impresia că o să se sufoce de atâta râs. Era venită cu un el, zis și Iubi, și nimic nu anunța drama care avea să urmeze. În singurul monolog la care am zâmbit vag era vorba despre partenera celui de pe scenă. Practic personajul despre care se povestea avea două mari calități: întârzia cu orele pentru că stătea în baie să se machieze și spunea povești incredibil de întortocheate și greu de urmărit. Toate bune și frumoase, până ce Iubi face greșeala vieții lui și o întreabă pe ea: – Te recunoști, nu-i așa? Oameni buni, am crezut că trebuie să chem salvarea căci ei i-a rămas în gât hohotul de râs și a început să se sufoce de indignare. Era cu spatele la mine, așa că n-am văzut dacă i-au ieșit ochii din cap sau ceva, dar Iubi a devenit livid și a înțepenit și mi-am dat seama că trebuie să fi fost grav. Cum ar fi zis ăia de pe scenă: – Bro, ce aia mea te-a apucat? Ți-a distrus berea filtrul dintre creier și gură?! Ești sinucigaș?! Mai bine îți făceai sepuku decât să acuzi o femeie de așa ceva! Nu mai ajungi cu sufletul în rai în viața vieților tale! Nici măcar noi nu facem glume așa proaste. Ea s-a ridicat val-vârtej și a dispărut. Cred că s-a dus la baie, nici nu contează. Mare stăpânire de sine ce-a avut ea. Altcineva în locul ei făcea măcel. E drept că și iubi a avut curaj. S-a dus după ea. Ba chiar a și adus-o înapoi la masă. E drept că părea să fi fost lovit brusc de un tremurici incontrolabil, de-i clănțăneau dinții pe paharul de bere, dar i-a rămas alături. La terminarea spectacolului, ea a sărit de pe scaun cu o viteză supersonică. Cred că a prins și autobuzul care plecase cu vreo 30 de minute înainte din stație. Cele 20 de secunde de care a avut Iubi nevoie să reacționeze cred că au fost întârzierea vieții lui. Dacă n-a prins același autobuz e posibil să mai fie în viață și azi. Altfel, cred că s-a topit deja sub privirile ei. Concluzia Femeia de lângă tine e perfectă. Doar celelalte întârzie sau spun povești fără sens. Țineți minte, există o chestie care se numește dublu standard și nu există degeaba! E acolo ca să vă salveze viața. P.S. Am cunoscut cândva un bărbat care nu întârzia niciodată. Sub două ore vreau să zic. Așa că ea ar putea fi oricine. Mai puțin eu, că mereu ajung mai devreme cu 15 minute. Și nu, nici alte defecte nu am.