După o zi lungă și obositoare, l-am recuperat pe Ironman și, odată cu el, și niște miniaturi pe care zâna de soră-mea mi le-a lăsat la mama, pe post de cadou. M-am repezit la un Fendi, noua mea marotă, și am decis că îl păstrez de decor. Ori e „stricat”, ori e… „stricat”. A doua încercare însă a fost cu totul altceva. Nici măcar nu știam ce e. Mie îmi plăcuse sticluța. Am desfăcut-o și m-am dat cu puțin parfum. Și, vavoum. Aveam din nou șapte ani cu energia de atunci și cu nervii că trebuia să-i dau învățătoarei garoafele alea roșii care miroseau atât de mișto. Da, pe vremea…