-
Conferința interioară
La-crima de la Liquides Imaginaires m-a băgat toate personalitățile într-o conferință. Interioară
S-ar putea să-ți placă și
O mare mai mică
14, 02, 11. Struțo-cămilele
Oaia neagră, elefantul alb și hyrax
-
Déjà vu et Co.
Phantasma de la Liquides Imaginaires și procesele disociative bazate pe metacogniție. Adică, déjà vu.
-
Despre rădăcini
După deliciul cu iz de psihanaliză care mi-a tulburat somnul, m-am gândit să încerc ceva la capătul celălalt al spectrului. Și, după ce m-am documentat puțin, am pus mâna pe Tellus de la Liquides Imaginaires. Cum, în ciuda căldurii, lumina începe să ne amintească de venirea toamnei, iar eu tocmai programez o plimbare pe al treilea vârf din Balcani și nu visez decât cum voi trece prin păduri înainte să ajung dincolo de limita zăpezii, mi s-a părut foarte potrivit. Creatoarea parfumului ne spune că e despre spirit. „Un spirit profund, cu rădăcini puternice și adânci, forța telurică fără de care nimic nu crește.” N-am luat-o în serios. Greșit! La…
S-ar putea să-ți placă și
Pot Pourri
Buzduganul fermecat sau cum să-ți anunți revenirea
Magia apotropaică
-
Freud m-a mușcat de mână
Acum două seri am primit, pe lângă ce am cumpărat, un decant mititel fără nicio etichetă. Evident, am ajuns acasă și l-am testat. I-am scris instant celui care mi l-a dat: „Dumnezeule, ce e minunea aia care miroase a ștrudel cu mere mâncat la Viena? Chiar dacă nu aflu, mulțumesc!” Știam că e la volan, așa că nu-mi faceam iluzii că-mi va răspunde. Mi-a răspuns și mi-a spus că o să aflu după ce-i spun ce părere am. I-am băgat mâna sub nas celui mare care, cu o promptitudine nemaiîntâlnită decât la By the Fireplace, parfumul pe care mi l-a cumpărat el, și la Ganymede, a zis: – E minunat!…
S-ar putea să-ți placă și
La Fumée si fumuri
Gentleman Vioris și Mr. Perfect
DSM V și varză. Sau invers.
-
Azi e cu răzbunare
Bête Humaine de la Liquides Imaginaires. Să fie cu răzbunare!
S-ar putea să-ți placă și
The Iron Duke and The Goldsmith
Ceai rusesc by Julien Rasquinet
O vrajă. Louis Vuitton versus Ironman
-
Palais Jamais și Ținutul lui Niciodată
În copilărie, una dintre poveștile pe care le detestam era Peter Pan al lui J. M. Barrie. Băiețelul ăla putea să fugă în Neverland, Ținutul lui Niciodată, unde erau mai mulți sori și mai multe luni, și timpul era greu de măsurat, și unde el nu creștea, în timp ce eu „trebuia” să cresc. Cred că încă îl detest pe Peter Pan. Poate unde am și dat peste parteneri care nu au scăpat de acest complex. Sindromul Peter Pan nu este considerat o psihopatologie în sine, dar nici nu este ignorat complet. Am căutat vreo doi ani Palais Jamais de la Etro, pentru că cel mare îmi spusese că e…
S-ar putea să-ți placă și
De ce ai vrea să miroși așa?
Iarbă și incendii
Cum să te traumatizezi singură
-
De ce ar trebui să învățăm kusunda
În Nepal există o populație extrem de săracă și de asuprită numită kusunda. Foști nomazi, acești vânători-culegători au fost obligați prin 1950 să se „așeze” și s-au amestecat într-atât cu celelalte populații încât și-au pierdut bunul cel mai de preț: limba maternă. Se pare că originile acestei limbi datează de dinainte de stabilirea triburilor birmano-tibetane și indo-ariene în regiunile sub-himalayene. În momentul de față, mai există un singur vorbitor fluent de kusunda și mai puțin de o duzină de oameni care se străduiesc să o învețe, unii dintre ei făcând până la zece ore pe drum ca să ajungă la școală. Ei, și ce mare lucru, o să spuneți, sunt…
-
Melancolie, poezie și o cafea
O teorie din Mesopotamia, un parfum din Franța și un poet din Honduras. Ce legătură e între ele? Citiți textul ca să aflați!
S-ar putea să-ți placă și
O mare mai mică
Leneșul și alte păcate capitale
Despre adaptabilitate. Cu Erba Pura.
-
Despre suflet și abis
Ca să aflați despre suflet, trebuie să citiți articolul ăsta. Evident, o să găsți și un parfum interesant.
-
Când timpul curge înapoi
Am dat peste un parfum care a făcut timpul să curgă înapoi. Să vă explic. În 1985, când Paco Rabanne a lansat La Nuit, eu eram ocupată cu scenarii despre cum fac să scap de chestia aia minusculă, cu ochii cât farfuriile, cunoscută îndeobște sub apelativul de sor-mea. Oricum, la anișorii mei, dacă nu citeam, planurile malefice rămâneau singura distracție, căci știți și voi cum era cu televizorul, iar la „elasticul” și „țară, țară, vrem ostași” eram întotdeauna ultima. Lucrurile s-au schimbat odată cu intrarea în ultimul deceniu al secolului XX. Deja aveam un iubit, iar în București se deschiseseră baruri unde minorii se simțeau ca la ei acasă, căci…
