-
A13 și sor-mea. Să fie totul Out in the Open…
Încă o poveste, care să ne amintească, într-un fel, că lumea e așa cum o vedem noi. Și că dacă nu ne oprim cu mirare și încântare e posibil să ratăm niște experiențe extraordinare. Când am ajuns să scriu despre A13, m-am gândit la o amintire din copilărie, la prima mea dependență. Apoi, la o autostradă, către care mă ducea numele. Și, după toate astea, la bicicleta din casa mea, a cărei roată a explodat aiurea, în miaza nopții, fix când unul anunța că are de gând să schimbe paradigma lumii în care trăim. Când m-am așezat în fața computerului mi-am dat seama că o să vă povestesc despre sor-mea……
S-ar putea să-ți placă și
Liniștea clopoțeilor
T. Shelby ne-a distrus noaptea
Când creierul ne joacă feste
-
Cum am căutat-o pe bunica și am dat peste Tante
Bunica mea s-a născut într-o familie de polonezi care trăiau la Moscova, în primul deceniul al secolului XX. Prima oară a fugit când au venit comuniștii. A ajuns la Chișinău. Acolo a învățat română și, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, a fugit la București, unde l-a cunoscut pe bunicul, mai tânăr bine decât ea. A condus cu mână de fier nu numai familia noastră, ci uneori și pe cele ale fraților bunicului. Era la fel de plăcută ca nenea ăsta de ne dă acum fiori reci pe șira spinării. Practic am o singură fotografie în care zâmbește. Aveam eu un an sau doi și ea avea un zâmbet…
-
Despre cum i-am iertat pe toți
Ziua mea a început cu instincte criminale. În principiu, din cauza unei pisici închise de un tembel în scara blocului. Am crezut că e o femeie pe care cineva vrea să o omoare. Apoi, copilul a uitat regula cu nu o deranjăm pe mami că are țandăra instabilă până după prima cană de cafea. Care se termină la ora 6. E periculos să venim cu pretenții absurde la 5:30. Fosta mea soacră și-a luat-o din voleu, pentru ceva ce zisese cu o seară înainte. Adevărul e că la 8 aveam o listă lungă cu oameni care trebuiau să afle exact ce gândesc eu. Norocul lor a fost că ailaltă jumătate…
-
Apex predator
Cam acum vreo 15 ani, înainte să mă lămuresc că singurul sport pe care-l va practica vreodată odorul meu este aruncatul cu privirea și că, oricum, nu e indicat să facă vreun sport pentru că n-ar simți dacă-și rupe ceva, mi-a cerut să-i cumpăr un skateboard. O chestie din plastic alb, cu roți negre, numai bun pentru un copil de 3 ani. S-a urcat pe el preț de 10 de secunde, s-a dat jos și mi-a spus, probabil, cea mai lungă frază din viața lui de până atunci: – De pe vremea dinozaurilor și până acum am uitat să merg pe el, așa că nu-l mai vreau. La cât era…
-
Cum să te traumatizezi singură
Mi-a ieșit și de data asta. De luni de dimineață. Nu chiar la prima oră, că am avut inspirația sau neinspirația ca mai întâi să-i trimit pe băieți la treburile lor. După care m-am dat cu parfum. Și am înțeles de ce unele persoane lasă mereu ușa deschisă: ca nu cumva să moară singure în casă. Secretions Magnifiques pe numele lui, parfumul făcut de Antoine Lie pentru casa Etat Libre d’Orange, este o capodoperă. Una ucigătoare. Nasul și stomacul meu s-au revoltat instant. M-am ținut tare, spunându-mi că după ce se vor duce notele de vârf va deveni, poate, suportabil. A fost greșeala vieții mele, căci și nasul și stomacul…
S-ar putea să-ți placă și
Amouage, ardeleanul și autoerotismul în Grecia antică
Tuberoza în parfumerie și în bucătărie
Am început anul bine
-
Tăcerea parfumurilor
Da, ați înțeles ideea, e tot ceva de groază. Nu din aia să-ți dea fiori pe șira spinării, să te simți atacat de lighioane, prins într-un incendiu sau gătind șobolani în loc de varză. Măcar din astea ies niște povești mișto. Adrenalina curge, dă dependență. Nu, e altceva. E momentul acela în care știi că nu e bine ce urmează, dar nici nu poți spune că e cu adevărat rău. O întâlnire cu soacra care te „apreciază” dar nu te înghite. Un diagnostic care nu-ți spune nimic. „Ținem sub observație, vorbim peste șase luni.” Un fel de născut talent și mort speranță. Pentru mine, cele mai înspăimântătoare sunt parfumurile tăcute.…
S-ar putea să-ți placă și
La Feuille și jam karet
Disclaimer și o dorință legată de un parfum nelansat
Habanita cu surprize
-
Filmul românesc în bucătăria căruia nu se mănâncă ciorbă. Doar chiftele.
Pitzi rămâne pitzi în esență, așa că în materie de filme se uită la multe, mai puțin la alea românești. Nu că n-ar fi încercat, dar na, nu e suficient de hipster pentru ele. Cu toate acestea ca să nu mai audă copilul tușind a fost scoasă urgent din casă și dusă la un film românesc, că avea recenzii bune și era la MȚR, unde sala-i, în general, goală. Lebensdorf pe numele lui, filmul ăsta suferă de o mulțime de păcate românești, dar până la urmă nu e prost. Recunosc că am râs de câteva ori. N-o să vă dau spoilere, n-o să vă spun cum a jucat Ioana Flora,…
S-ar putea să-ți placă și
Un film românesc bun – Balaur
90 de minute pentru 65
Un basm cu prea mult electromagnetic
-
Cum să-ți iasă friptura în 4 pași simpli. Hai, 5
Aparent, să faci o friptură, nu e ca și cum ai construi bombe nucleare. Dar de câte ori nu vi s-a întâmplat să mâncați bucăți de carne la fel de suculente ca talpa unor bocanci? Sau de câte ori nu ați citit prin vreo rețetă că trebuie să scoateți friptura din cuptor când temperatura cărnii a ajuns la X grade? Dacă vă imaginați că într-un restaurant care serveste câteva zeci de porții pe zi, într-un interval scurt, are cineva timp să înfigă termometrul în fiecare bucățică de carne vă înșelați amarnic. Secretele nu sunt mare filosofie, sunt ușor de reținut și să nu-mi spuneți mie pitzi dacă dați greș cu…
-
Spovedanie
Părinte, mărturisesc. Am toate păcatele capitale în telefonul meu. Pentru avariție am crypto și cele patru bănci. Desfrâul îl dezlănțui pe Tinder. Mândria și invidia se bat pe Instagram. Mânia o vărs pe facebook. Cu lenea-i simplu, joc orice. Lăcomia a venit mai târziu, când am instalat emag. Da, mă căiesc, când îmi rămâne timp. Știi, Lumea Ortodoxiei nu e pe ecranul de pornire. Și are niste bug-uri. Cum, nu merge s-o instalezi? Te ajut eu, nu suntem prieteni degeaba pe restul.
S-ar putea să-ți placă și
Parfumul și biblioteca poveștilor nespuse (încă)
-
Am ieșit la pensie
Munca mă valida, eram bun, știam ce fac. Acum, acasă, maică-ta mă căpiază. Cică să plecăm în excursii. Unde naiba să mergem? Să mănânc porcării? Nimeni nu gătește ca ea, plus că nu vrea să-mi ia și puișorul de pernă. Nu încape în bagaje. Nu mai bine stau eu acasă? O să fiu șef aici. Adu-mi ziarul, dă-mi berea, nu schimba canalul. Ați plecat și tu și sor-ta, acum nici să mănânc nu mai am curaj. Cică îi place să grădinărească de când sunt la pensie. Da, cultivă plante aromatice. Tu ai auzit de belladona?
S-ar putea să-ți placă și
Parfumul și biblioteca poveștilor nespuse (încă)
