Agentul provocator din Agent Provocateur

Conform definiției, un agent provocator este o persoană care comite sau instigă o altă persoană să comită acte care o vor compromite pe ea sau grupul din care face parte.

Agent Provocateur este însă și o marcă de lenjerie, fondată în Regatul Unit, în 1994, de către Jason Corre și Serena Reese. În afară de faptul că o parte dintre reclamele lor au fost interzise căci au fost considerate degradante pentru imaginea femeilor, pot să vă mai spun doar că, deși multe alte firme s-au retras din Rusia de la începutul războiului cu Ucraina, cele 10 magazine Agent Provocateur din Rusia sunt încă deschise.

Istoria

Părintele operațiunilor sub acoperire din care fac parte agenții provocatori pare a fi Eugène François Vidocq. Acesta i-a inspirat pe Victor Hugo, Edgar Allan Poe și Balzac.

Născut la un final de iulie în 1775, Vidocq n-a dus o viață tocmai cinstită până la aniversarea de 34 de ani, când a asistat la execuția celui ce-l împinsese pe pantele fărădelegii. Pfff, ce expresii știu. La finalul lui 1881 era, practic, un alt om. Pusese bazele unei forțe speciale: Brigada Securității, iar pe 17 decembrie 1813, Napoleon semna decretul prin care această echipă devenea o parte a poliției oficiale.

Vidocq și-a instruit personal agenții cum să se deghizeze și se spune că și-ar fi înscenat propria moarte. Ceea ce nu e greu de crezut, ținând cont că poliția primea mereu reclamații pentru escrocheriile pe care le orchestra.

A fost și unul dintre primii care și-a scris memoriile cu ajutorul unui autor-fantomă. Autobiografia sa s-a vândut în mai mult de 50000 de exemplare în primul an, adică în 1828. Avem autori contemporani care nu vând atât.

Vidocq a murit în 1857, la 81 de ani. Și, deși, puțini își mai amintesc de el acum, trebuie să știți că primele „caziere”, sub forma unor fișe cu multe detalii despre infractori, inclusiv, o mostră a scrisului acestora, el le-a făcut.

Parfumul

Despre parfum am tot auzit. Unde altundeva decât pe grup, de la cineva care chiar se pricepe la parfumuri. Când mi s-a oferit ocazia să-l încerc n-am ezitat. Chit că are și trandafir în compoziție.

Lansat în 2000, creația lui Christian Provenzano se laudă cu note de șofran indian, magnolie, iasomie indiană, gardenie, trandafir marocan, vetiver, mosc, cedru și ambră.

La primul puf, în loc să-l atragă pe cel mare în mrejele mele, l-a gonit în dormitorul lui Ironman. Din spatele ușii încuiate cu cheia, cei doi viteji făceau un fel de manifestație. Se auzeau clar lozinci de tipul: „Nu experimentelor chimice!” „Opriți genocidul din casa noastră!” Apoi mi-au strecurat pe sub ușă un bilet pe care scria: „Cea mai mare provocare este să te iubim și când miroși așa!”

I-am lăsat în pace, mai mult de rușinea celor din coaforul de sub noi, care precis se întrebau ce naiba se întâmplă la mine în casă.

Peste vreo oră, situația devenise ceva mai bună. Miroseam ca un magazin de săpunuri sau ca o fabrică de detergent. Și am tot mirosit așa, până ce am ajuns la notele finale, care erau chiar decente.

Rezultatul

Azi-noapte însă am avut coșmaruri. Se făcea că ăla mare primise bani de la o fostă primăriță, pentru un program de fertilizare in vitro. Și voia să facem copii. Mulți copii. O liotă de copii mici și urlători. Acum, nu că acțiunea care ar fi dus la un asemenea rezultat (nu mă refer la IVF) nu m-ar fi interesat, dar perspectiva de a o lua de la capăt cu scutece și diversificări și altele este suficientă ca să-mi taie orice chef de viață. Așa că, tot în vis, eu îl amenințam cu o sticlă mică roz, în formă de ou sau de grenadă, pe care scria cu litere cursive Agent Provocateur. M-am trezit transpirată și l-am trezit și pe el să-i povestesc. M-a anunțat că nu-i niciun pericol, în afară de ăla de a se muta definitiv în cameră cu Ironman dacă mai folosesc astfel de provocări olfactive.