Fathom V și graveyard shift

Fathom V de la BeauFort London a fost o surpriză sau, ca să folosesc o parte din nume în toate sensurile sale, I can’t fathom how I fell in love with a perfume named after a depth measurement unit (1 fathom = 1,8m).

Garveyard shift

Expresia indică ceea ce noi am numi schimbul trei, adică perioada cuprinsă între miezul nopții și ora 8 dimineața. Pare să fi apărut prima dată în SUA, în jur de 1800. În 1897 o găsim în The Salt Lake Tribune, într-un articol despre organizarea poliției.

Foarte mulți o atribuie epocii victoriene, și celebrilor clopoței legați de degetele morților, pentru cazul în care nu erau chiar morți. Nu există însă dovezi că atunci a apărut.

În 1923 o expresie oarecum similară este inclusă într-un glosar de termeni marini, scris de Gershom Bradford. Graveyard watch reprezenta perioada cuprinsă între 12 noaptea și 4 dimineața, când aveau loc cele mai multe catastrofe.

Indiferent care-i sunt originile sau dacă se referă la cimitire sau la mare, din punctul meu de vedere, i se potrivește perfect lui Fathom V.

Parfumul

BeauFort London a pornit prin a vinde un singur produs: ceară pentru mustață. Mai târziu, casa fondată de un muzician a considerat că trebuie să exploreze ad literam etimologia latină a cuvântului parfum (per fumum) și a început să exploreze fumul în toate variantele lui olfactive. De la fum au trecut la băutură, ceea ce are sens, deși nu cred că s-au gândit la expresia românească „era cam afumat”.

Cele 21 de note ale lui Fathom V le găsiți pe site-ul oficial, la fel și ideea din spatele lui. Eu vă povestesc doar despre experiența mea cu el și despre legătura cu graveyard shift.

În deschidere m-au izbit notele de ienupăr, frunze verzi și pământ reavăn. Sunt atât de puternice și realiste că aproape ai impresia că miroși florile de la rădăcină. După vreo oră apare o notă acvatic-sărată, nu foarte proeminentă și o adiere florală. La final, am simțit paciuli, tămâie și ambră, cu un praf de sare deasupra.

Povestea

N-am aflat ideea din spatele creației decât în momentul în care am început să mă documentez pentru articol, așa că eu mi-am imaginat cu totul altceva.

O noapte de vară, într-un cimitir aflat pe o faleză. Cineva a venit să păzească clopoțelul din care ar suna defunctul, dacă s-ar trezi. E cald, miroase a iarbă, a pământ proaspăt săpat, a flori care se ofilesc, iar briza aduce un vag iz marin.

Personajul nostru nu se sperie, chiar se bucură de liniștea de care are parte. Poate mai tresare din când în când, la vreun foșnet, dar pune fiorii pe care-i simte pe seama răcorii nocturne. La un moment dat adoarme și se trezește transpirat sub razele soarelui care a urcat binișor pe cer.

Se ridică, se întinde și pleacă vesel spre casă, purtând în nări mirosul tămâii de la slujba de dimineață, din biserica de lângă cimitir. Își linge buzele, care sunt sărate de la aerul marin, și se gândește cu plăcere la o cană de cafea. În fond, nu are o slujbă atât de rea. Nu poți avea parte de mai multă liniște decât dacă ești mort.

Concluzia

Fathom V nu este la fel de provocator ca restul creațiilor BeauFort. Dimpotrivă, mie mi se pare foarte plăcut și ușor de purtat. Și în ciuda a ceea ce evocă, pe mine mă înveselește. Căci sunt vie și asta e mereu de bine!