Nihilism și tabu

Azi am ales două subiecte contondente: nihilismul și tabu-ul. De fapt, m-am dat cu două parfumuri: Tkliwi Nihiliści No 1 și Dana Tabu.

Pe primul l-am ales pentru că am primit de curând un decant și n-am apucat să-l încerc, pe cel de-al doilea, pentru că niște oameni în gusturile cărora am încredere îl tot laudă. Asta deși prima experiență a fost nasoală. Dar așa e cu tabuurile, trebuie să le depășești sau să le încalci… Oare cum e corect?

Nihilism

Tkliwi Nihiliści No 1 este cel de-al doilea parfum polonez care mă impresionează. Despre primul puteți citi aici. Nu neapărat pentru că ar aduce ceva nou în parfumerie. În fond, are note de mușcată, galbanum, neroli, cipriol, nargamotă, pământ umed, piele și licheni. Este creația lui Karol Jaskowiak, care spune că miroase precum caroseria unei mașini albe de pe circuitul Le Mans, prin 1966, și a costumele din Miami Vice.

Tkliwi (care se pronunță cum se scrie) înseamnă delicat, conform Google translate. Adică, dacă luăm tot numele, niște nihiliști delicați. Deepl îl contrazice, și traduce totul ca Nihiliști brutali. Tind să-i dau dreptate lui Google. Pentru că parfumul nu are nimic brutal în el.

În deschidere am simțit mușcata, neroli și pielea. Și ne-a cucerit. L-au mirosit și băieții, de asta am schimbat persoana. Când se mai potolește apar notele pudrate, cărora neroli le face concurență. Piramida olfactivă din descriere e o iluzie. Notele se schimbă și se amestecă într-un mod foarte interesant. Până la urmă, asta e esența nihilsmului: totul e o iluzie!

Dar ce iluzie frumoasă! Eu așa aleg să o văd. Și se pare că și Cel Mare, care și-a făcut bagajul și, după ce a luat Krakow, mi-a cerut parfumul cu care m-am dat. Ca să fie apreciat la muncă dincolo de cunoștințele lui. Iluzii, la muncă va fi apreciat doar pentru cunoștințele lui. Dar să trecem peste…

Tabu

Nu prea ne împiedicăm noi în zona asta. Singurul subiect tabu, în casă, e moartea. Știm că există. Cu toții am stat mai aproape de ea decât ne-am fi dorit, dar, doar eu o pomenesc din când în când și nu în discuțiile cu Ironman sau cu Cel Mare.

Tabu Dana e un parfum creat de către Jean Carles în 1932. Notele de vârf sunt condimente, portocală, coriandru, neroli și bergamotă. La mijloc are cuișoare, ylang-ylang, trandafir, iasomie și narcisă. La bază se simt ambra, zibeta, benzoina, santal, paciuli, mosc, licheni, vetiver și cedru.

E un parfum extrem de complex și de provocator. Sunt convinsă că la vremea lui a deranjat. A fost creat să fie senzual și șocant în același timp. „Perfume de puta”. În momentul de față, pentru mine (să rețineți asta) e un parfum din alte vremuri. Cu el aș putea să fiu provocatoare doar dacă m-aș duce la bărbierul din colțul străzii să-i cer să mă radă pe picioare. Sau dacă aș cere să fiu împăiată după ce mor.

Simt condimentele, ambra, zibeta, paciuliul și cedrul. Restul dispar în negura epocii în care a fost creat. Nu mă gâdilă cu nimic, dar mă face puțin invidioasă pe cei care-l găsesc atrăgător.

Concluzia

Ce e tabu pentru mine, nu e și pentru alții. Iluziile nu sunt aceleași pentru toată lumea. Nu toți suntem la fel de nihiliști. Unii suntem tandri, alții sunt brutali.

Morala

Aici am un singur sfat (din puțul gândirii): să fim delicați și toleranți cu cei din jur. Ceea ce pe noi ne sperie poate fi modul de viață al altcuiva. Ceea ce noi considerăm o iluzie, pentru cineva e o realitate de care nu are cum să se scuture. Deschiderea către restul nu ne costă nimic. Ba, mai mult, ne poate oferi o lecție importantă.

P.S. Vreți nihilism adevărat, găsiți la Nietzsche, Heidegger sau Baudrillard. Despre tabu, la Joseph Campbell sau Marvin Harris.