Magie Neagră eșuată

Ai mei părinți și-au dorit de când mă știu să fiu o doamnă. Mă rog, mama, că tata n-a băgat de seamă nici măcar că am părul verde, decât atunci când, după o baie în mare, pe fața mea se scurgeau dâre de albastru de metil. Și asta era în anul de grație 1991, când părul verde era la fel de rar ca benzina de 5 lei litrul, acum. Sor-mea e mulțumită că nu sunt, că are destule de făcut, și n-are timp de prostii, cum ar fi s-o prindă din urmă pe aia mai mare.

Nu pot să zic, m-am străduit. Cam cât se poate strădui un adolescent care le știe pe toate. Cam ca Ironman când vine vremea de spălat. Pe scurt, deloc.

Nu mai știu de unde, pe atunci, a aterizat în casa noastră o sticlă de Magie Noire. Ultimele ei rămășițe le-am vândut anul trecut în decembrie. Mama nici nu știe ce a creat cu parfumul ăsta: o ancoră pozitivă. Practic, era NLP coach și nu știa. Mă dădeam cu parfumul și toate cuvintele care condimentau discuțiile din cartierul în care se afla celebra stradă Kent trebuiau să dispară. Deschideam gura să zic și eu: „Ete, [un cuvânt din patru litere]” și o închideam la loc, că nu ieșea nimic.

Cu parfumul ăsta m-am dus la examenul de facultate, unde eram cinci pe loc și unde profa mea de gramatică mă instruise că sunt cea mai tare din parcare doar pentru că miros așa. Că profesoarele nu au bani de Magie Noire. L-am trecut, și am pătimit 4 ani, tocmai pentru motivul menționat anterior. Nicidecum pentru că eram o loază.

Zilele trecute, merg la o prietenă de-a mamei, care a fost mega-generoasă și mi-a oferit un Magie Noire de pe vremea liceului meu. Mă dau cu el de patru zile și aștept un miracol major.

Un miracol mic a apărut. Îmi place. Dar ăla major se lasă așteptat. Cu alte cuvinte, nici măcar acum, când mi se cedează locul în tramvai, nu sunt o doamnă.

– Miroși ca nașă-mea, îmi zice ăla mare.

Stimabila doamnă a trecut la cele veșnice acum bună bucată de vreme, la o vârstă venerabilă, cam prin deceniul nouă al existenței sale.

– Nici nu mă pot apropia de tine, a ținut să sublineze.

– Cum [insert cuvânt din patru litere] mea, nu te poți apropia de mine? L-am interpelat eu, de la înălțimea doamnei care n-am fost niciodată.

– Nu sunt gerontofil.

Aici, m-am supărat rău. Am menționat un posterior de mâță și niște origini și m-am dus să-mi văd de treabă. Nu de alta, dar împricinatul e mai tânăr ca mine cu vreo 3 anișori. Așa că am luat-o personal.

Ironman nu e acasă, dar insistă și el de vreo câteva zile să-i cumpăr o carte despre exorcizări. Să fie vreun semn?

Și după ce v-am plimbat prin meandrele psihologice ale familiei, în care am stabilit că nimeni nu suferă de nimic, să vă spun și depre parfum.

Magie Noire, pentru cei care sunt la standardul pe care-l cere, sugerează bogăție și rafinament. Versiunea pe care o am eu, are mai multe ingrediente decât degetele ambelor mâini. Dă dependență, la fel ca luxul. Și lasă o urmă de neuitat. Rădăcini, condimente, ceva fum, puțină tămâie și o notă animalică. Cere o personalitate sigură, puțin dură, căreia nu-i arde de glume. Mirosindu-l, chiar îmi pare rău că nu sunt o doamnă! Cu alte cuvinte, Magia Neagră a eșuat. Din nou! Nu-i nimic, mai încercăm și mâine.