-
Vecina de la Salonic
Pentru că m-am îndrăgostit de Atena unde m-am plimbat non-stop, și n-am îndrăznit să alterez experiența cu diverse miresme sau miasme, m-am apucat din nou de testat abia la Salonic. Problema cu Salonicul e că, dacă desfaci o bere pe balcon, în cartierul în care am stat, minim cinci vecini ies să dea noroc cu tine. Și o fac, fără să se aplece peste balustradă. Cred că un abonament netflix deservește cel puțin două blocuri, dacă se pupă la program. Pusesem ochii pe Peau de Bête, de la Les Liquides Imaginaires și cum aveam experiența cu Beauté du Diable, m-am dus să mă dau pe balcon, ca să nu-i omor…
-
The Iron Duke and The Goldsmith
Parfumul de azi e și un pretext ca să vă povestesc despre altceva. Să nu vă așteptați la glume, că e ca și cum ai face stand-up la o întâlnire diplomatică. Ca de obicei, la prima oră a dimineții, după cafea, am început să răscolesc în cutiuța cu comori. Căutam ceva care să mi se pară potrivit planurilor mele. În capul listei era să vizitez muzeul dedicat lui Illias Lalaounis, cel mai celebru bijutier grec, a cărui colecție impresionantă o văzusem și la MNAR pe la începutul anilor 2000. Singura etichetă care m-a tras de mânecă a fost Iron Duke, Denumirea avea metal în ea, chiar dacă nu era prețios.…
S-ar putea să-ți placă și
Victor Wong – (self-)portrait
Tuberoza în parfumerie și în bucătărie
Vrăjeală. Și nu ieftină
-
Craiul dintre ruine
Rake and Ruin de la Beaufort a fost alegerea zilei. Nu știam nimic despre el. Nici măcar de la ce casă e. M-am dat pe ascuns și nu i-am informat pe băieți, când am pornit să vedem turnurile din Mani și cel mai sudic punct al Greciei. La ăsta n-am mai ajuns pentru că Ironman a fost lovit de unul dintre accesele lui de invers și n-a vrut să coboare din mașină când a auzit că are de mers pe jos doi kilometri. E pedepsit până la pensie. A lui, nu a mea. Și l-am scos și din povestea de azi. De fapt, am ieșit cu toții, că n-aveam cum…
S-ar putea să-ți placă și
Ink de la Akro. Scurtă istorie a tatuajelor
Morph Zeta și terapia.
Familia Ajmal – Amber Santal, Gâsca de aur
-
Când vine vorba de trandafiri nu sunt un erou
Azi, grecii au sărbătorit Ziua Independeței. Cu parada școlilor și a unor asociații despre care pot doar bănui ce reprezintă. Cum era soare și frumos afară am ales un parfum care să miroasă a flori, doar că am ales prost. Rose and me de la Coreterno este un parfum pe bază de trandafir. Nu am nimic cu floarea sau cu mirosul ei, dar parfumurile cu trandafir îmi dau atacuri de panică. Cândva, prin copilărie, am mers la teatru, dar nu înainte de a vărsa pe mine niște ulei de trandafir, din acela bulgăresc. Am crezut că voi muri până la sfârșitul piesei. O dată pentru că mirosul era atât de…
S-ar putea să-ți placă și
Canibal. Dar nu azi
Delizia Oscura și niște rugby
Familia Ajmal. Vărul bizar – Taanasuq
-
Nimicul de lângă noi
Când testez un parfum, dau maxim un puf. Sunt zgârcită și, în plus, nu foarte dispusă să risc, mai ales după experiența cu Secretions Magnifiques de la ELDO. Par hasard, adică din pură întâmplare, dar parfumul ăsta mi se pare că scoate franceza din mine, ca antrenoarea mea transpirația, am zis că dau trei pufuri. Și așa am făcut. Cel mare a zis că miroase genial. Ironman a mormăit ceva despre fum, că era cu nasul într-un film de groază. I-am iertat, că eram grăbită să ies pe terasă și să mă amușin, ca un câine care tocmai a pierdut urma și se învârte în cerc. Rien e genul de…
-
O scăpare freudiană
E așa un soare afară, iar eu mi-am uitat ochelarii de soare acasă, că am răscolit prin cutiile cu minuni și am găsit ceva ce mi s-a părut că mai temperează puțin lucrurile: Black night. Sau cel puțin asta am crezut eu că spune scrisul cursiv de pe etichetă. Ei bine, nu spunea asta. Avea să mă lămurească mai târziu cel mare. Ironman se uită la mine de peste masă, mă întreabă cu ce mă dau și conchide: – Mă rog, dacă asta e noapte, a fost una tare dubioasă. Probabil ai dormit în hainele cu care ai fost la cârciumă. Mai multe zile. Într-un șanț. Noroc că masa e…
-
Contele, iubita lui și locul lor
Am avut ocazia să testez, cam la o săptămână diferență, Lilyn, Metaphore WJ și Transilvania de la Calaj. Am citit prezentările și am înțeles ideile din spatele lor. Mie îmi sugerează însă, ca de obicei, altceva. Metaphore m-a dus cu gândul la Dracula lui Bram Stoker. E un parfum cu prestanță, elegant, sobru, puțin old school, în care nota de paciuli acoperă orice altceva. Imaginați-vi-l pe conte în redingota de la 1890, când a fost scrisă mare parte din carte. Înalt, impunător, rece. Grădina castelului său a fost cândva o splendoare dar, acum, natura o recucerește. E plină de urzici moarte, rudele tropicalului paciuli. Nu are un aer dezolant, dimpotrivă,…
-
Când iei în mașină o specie dispărută
Vineri seara, chiar înainte de plecare, am mai primit o cutie cu minuni. Printre ele și Dodo de la Zoologist. Reformularea din 2020, care are o listă lungă de note printre care rozmarinul, piperul roz, ananasul, salvia etc. Le găsiți pe toate pe site-urile de specialitate. Era târziu, așa că am dat doar puțin și m-am trezit într-un câmp de urzici fragede. Doamne, câte erau. Mai să-mi iau o sacoșă din aia de rafie să mă apuc să le culeg. Mă pocnise așa o poftă de urzici cu usturoi verde și mămăligă încât mi-am exprimat această dorință în fața celui mare. Care, ca orice om normal, s-a uitat cruciș la…
-
Surprize cu lămâi
Din motive logistice am rămas în urmă cu testarea, căci la -3 grade, în condiții de vânt care nu te lasă să stai în picioare, degeaba te dai cu parfum. Sau mă rog, tu te dai în Lefkada și te miros ăia de la Salonic. Da, știu ce o să ziceți, că n-am stat numai afară. Și așa este, că altfel nu mai scriam acum. Dar parfumurile ținute în frig trebuie să-și revină și ele ca să le simți cum trebuie. O să vă povestesc când voi avea mai mult timp și cum am călătorit noi cu Dodo în mașină, dar acum ne întoarcem la parfumul zilei. Cu mari așteptări…
S-ar putea să-ți placă și
O poveste olfactivă (de groază)
Revolta roacherului obosit
Charogne și Vorbitor în numele morților
-
Vrăjeală. Și nu ieftină
Cu gândul că azi e ultima zi de muncă înainte de vacanță, am sărit din pat înainte chiar să pornească cea mai mare invenție a secolului aka filtrul de cafea programabil. Până să fie miraculoasa licoare gata, am studiat ce mai aveam prin cutia cu minuni și am luat Smoke and Mirrors de la Roos and Roos. Așadar mi-am început ziua cu cafea și fum de țigară. Oare asta se consideră fumat pasiv? Nu știu, că din fericire n-a durat mult. Pe la a doua gură de cafea, când parfumul trecuse deja de notele de vârf, miroseam ca o tutungerie de dinainte de 1989 – celebrele ABC. Puțin tutun, puțin…
S-ar putea să-ți placă și
O poveste olfactivă (de groază)
Iarbă și incendii
O lume, două perspective (II)
