Genul în parfumerie și Right fiers

Genul parfumurilor, adică parfumuri de damă vs bărbătești vs unisex, pare să stârnească tot felul de controverse. Așa că mă bag și eu ca musca în lapte parfum și-mi dau cu părerea. Și sunt și „right fiers” de asta (nu fac acordul de gen și număr căci e un slogan).

Genul

Se spune că genul este un construct social. Și, deși uneori am impresia că nu mai înțeleg deloc ideea, sunt de acord cu această afirmație. E drept că eu o privesc mai ales prin prisma lingvistului.

Toate limbile pe care le-am învățat împart substantivele în două sau chiar trei genuri: masculin, feminin și neutru. Asta e norma, am crescut cu ea și nu știu cum m-aș descurca fără această împărțeală. E o convenție adoptată de toți vorbitorii respectivelor limbi și nu cred că se simte nimeni ofensat că avem animalele împărțite pe genuri, de exemplu.

Când vine însă vorba despre parfum, substantiv neutru de altfel, lucrurile se schimbă și asta pentru că ieșim din zona lingvistică și intrăm în cea socială. Nu doar vorbim despre el, îl purtăm, interacționează cu noi și cu cei din jur, are un impact în societate.

Nu știu când s-a făcut împărțirea parfumurilor între sexe. Cine și când a decis că floricelele și bombonelele sunt pentru femei, iar mirosurile lemnoase sunt pentru bărbați. Sunt exemple facile, căci articolul ăsta nu e un studiu adevărat. Cert e că împărțirea s-a făcut și ține de niște imagini pe care le avem în minte, căci ne place să punem „lucrurile” în categorii, ca să știm de unde le luăm. La fel facem și cu hainele și cu meseriile și cu calitățile dezirabile sau chiar cu defectele. Mult mai recent au apărut și parfumurile unisex. Și mi se pare ok.

La fel de ok cum mi se pare ca un bărbat să poarte floricele sau bombonele, sau ca o femeie să miroasă a fum și benzină, sau ca amândoi să miroasă a un parfum pe care-l detest. Fiecare face ce vrea, câtă vreme nu toarnă și pe mine parfumul ăla.

Right Fiers

În Canada se vorbește și franceză. Și nu doar în Quebec. Există o mulțime de alte zone francofone și tot atâtea dialecte. L’acadien, le chiac, le mitchif etc. Pentru francezii din Quebec, niciunul dintre ele nu este „le bon francais”. Bine, nici pentru cei europeni franceza din Quebec nu e ce trebuie, dar să trecem peste. Și aici putem face o paralelă cu parfumurile. Ce-i ok pentru mine poate să nu fie ok pentru alți, nu?

Sloganul din titlu a fost folosit la jocurile francofoniei canadiene din 2017 și și-a dorit să inducă ideea că indiferent de dialect, e ok să îl accepți pe celălalt. În cazul de față, pe cei care vorbesc chiac, dialectul din care provine expresia, care este un amestec de engleză și franceză. Ca exemplu: „Dude, worry pas ta brain. Ça va être fine”. Și le-a ieșit. A fost sloganul cu cea mai mare priză la public din istoria jocurilor.

Cred că avem ceva de învățat de aici. Cum avem și din toate polemicile iscate în jurul parfumurilor încadrate la un gen sau altul.

Concluzia mea…

proprie și personală (redundanța are un scop) e că putem fi fericiți și putem purta ce ne place atâta vreme cât nu facem rău nimănui și în ciuda oricărui construct social. (Trebuie să fiți de acord că expresia asta sună bine!) Nu pot fi însă de acord cu cei ce se plâng că avem parfumurile împărțite pe genuri. Și nu-i pot înțelege. Cu ce-i încurcă? Care-i problema? Vrei să fii cel mai tare din parcare și te supără că lumea nu acceptă că n-o poți face mirosind a cremă de zahăr ars?! Demonstrează-le că poți! Salvează trei copii de la înec! Oprește cu mâinile goale autobuzul rămas fără frâne! Vrei ca partenerul tău să miroasă a ce-ți place? Alege-l în funcție de asta. Orice, dar nu începe să lăcrimezi și să faci o dramă din ceva ce până la urmă nu te afectează prea tare. Dacă vrei atenție, nu te văita că societatea a împărțit parfumurile pe genuri, fă ceva remarcabil sau sună-ți mama (un prieten)! O să ai atenția pe care ți-o dorești.

P.S. Am folosit masculinul pentru că femeile de obicei nu se vaită de faptul că nu sunt considerate feminine dacă se dau cu parfumuri de bărbați (wink, wink, tocmai am fost sexistă). Lăsați-mă să fiu cum vreau și, dacă nu ne potrivim la idei, ignorați-mă. Mă bat destul la cap francezii europeni cu care am de-a face că folosesc expresii pe care nu le înțeleg.