Instinctive Marine

Instinctive Marine e cea mai nouă achiziție. Creația casei spaniole (în ciuda numelui) Angel Schlesser face parte din colecția Les Eaux d’Un Instant. Parfumierul este Amandine Clerc-Marie, care are la activ o tonă de flankere La Nuit Tresor, Chloe EDP și Aura Mugler, ca să numesc doar câteva dintre parfumurile pe care le-a creat.

Parfumul

Pentru Instinctive Marine siteul oficial listează note marine, lavandă și boabe de tonka. Am bifat notele marine, dar lavanda n-am găsit-o neam și nici tonka, deși, la final, are o notă cremoasă. În schimb, mi s-au năzărit ceva citrice, frunze de mușcată și poate niște cedru. E destul de greu să-mi dau seama, căci, pentru nasul meu, ține exact cum spune și numele colecției: o clipă. Și asta, și la un puf, și la cinci. Dar poate sunt eu anosmică.

Bucata asta e pe măsura prețului, mititică. Pentru cei interesați, 110 lei, transport inclus.

Povestea 1

Cel Mare a fost încântat.

– Ce mișto e! Parfumul ăsta miroase ca mama! Daca i-l dai, o faci fericită!

Am cam rămas mască. Evident că îi dau proaspetei mele soacre parfumuri, căci e mare amatoare și le consumă cu o viteză mai mare decât îmi ia mie să le testez, dar nu am fost niciodată îndemnată să-i ofer vreunul.

– Da, da, dă-i-l, s-a auzit și vocea lui Ironman.

– Miroase a mare, e drăguț, am încercat eu să-i conving. Și pe ei, dar mai ales pe mine.

– Sigur. Miroase a mare ca scoicile alea pe care mi le aduce Sorana.

– Alea nu miros a nimic, că sunt vechi și moarte, m-am trezit eu zicând.

– Exact!

Cam asta ar fi fost povestea, dacă n-aș fi ieșit să-mi iau chipsuri pentru inspirație. Dar am ieșit și mi-am luat, nu numai chipsuri, ci și fatala. Să vă explic…

Povestea 2

În magazin, în fața mea, la casă, era un domn mai în vârstă, cu care vânzătoarea stătea de vorbă de când intrasem eu.

– Nea Vasile, acuma simt, te-ai parfumat!

– Io?! Nici măcar nu m-am spălat, că abia am ieșit de la muncă…

– Miroși a cremă de ras.

– De unde, că m-am bărbierit duminică?! A ce miros?

– A ceva… E frumos… Zi cu ce te-ai dat, lasă vrăjeala!

– Cu nimic, n-auzi. Mă omoară Silvica dacă miros a parfum acu’. O fi din autobuz că era aglomerat, zise omul încercând să se amușine. Apoi își adună plasa și o zbughi pe ușă cu un aer deopotrivă nedumerit și speriat.

Vânzătoarea, în lipsă de clienți, își continuă conversația cu mine:

– Oare cu ce s-a dat, că încă miroase. Să luăm și noi din astea bărbătești, că alea de damă s-au dat rapid.

– Aveți vânzare la ele? O întreb făcând un semn către raftul cu Bi-Es, care era aproape gol.

– Ne-a salvat 1 martie, că le dădeam înapoi, dar acum vrea toată lumea și nu mai avem. Ne mai aduc luni. Dar ăsta miroase mai bine.

Și, brusc, îmi pică fisa. Și o zbughesc și eu ca nea Vasile. Doar că nu de panică, ci de râs. Căci eu miroseam așa de bine. Mai bine ca Bi-Es…

Concluzia

Pentru mine, Instinctive Marine se va numi de acum, ca în bancul ăla slăbuț, Instinctive Vasile. Și eu nu mă mai dau niciodată cu el, deși îmi amintește cumva de ck one și de junețea mea. Aia în care nu aveam fire de păr în barbă și nu miroseam a cremă de ras.
Încă dezbat dacă să îl ascult pe Cel Mare și să-l fac cadou sau să mă fac distribuitor unic pentru magazinul din colț.
P.S. Vă las cu o poză neutră. Chipsurile s-au terminat de mult și odată cu ele și inspirația.