Apex predator

Cam acum vreo 15 ani, înainte să mă lămuresc că singurul sport pe care-l va practica vreodată odorul meu este aruncatul cu privirea și că, oricum, nu e indicat să facă vreun sport pentru că n-ar simți dacă-și rupe ceva, mi-a cerut să-i cumpăr un skateboard. O chestie din plastic alb, cu roți negre, numai bun pentru un copil de 3 ani. S-a urcat pe el preț de 10 de secunde, s-a dat jos și mi-a spus, probabil, cea mai lungă frază din viața lui de până atunci:

– De pe vremea dinozaurilor și până acum am uitat să merg pe el, așa că nu-l mai vreau. La cât era de specializat pe dinozauri, specii, subspecii, perioade, alimentație, localizarea fosilelor m-am mulțumit să-i zic:

– Bine, Velociraptorul lui mama. Apoi am aruncat placa în magazie.

Cum pe lumea asta nimic nu se pierde, ci totul se transformă, aceeași placă m-a izbit azi peste ochi. Împreună cu toate informațiile despre dinozauri pe care i le-am citit vreodată copilului. După cum v-ați dat seama deja, e vorba despre Tyrannosaurus Rex de la Zoologist.

L-am pufăit și m-am oprit. A ce miroase? Trebuie să știu! M-am uitat pe note și nu mi-au spus nimic deosebit, condimente proaspete, lemn, animalic. Ce simt eu? Puțin plastic, puțin mentol, niscaiva fum, ceva piele, dar într-o combinație vavoum. Nu ai cum să nu te oprești și să nu te întrebi ce ți se întâmplă. Nu ai cum să nu ai un moment din ăla absolut despre care vorbesc toți cunoscătorii într-ale new-age-ului, iar tu îți dorești să-l încerci și nu-ți iese și te întrebi ce fumează ăia. Nu fumează, dacă au T-Rex.

Dacă Jurassic Park ar fi fost real, iar eu aș fi ajuns acolo ca personaj principal, filmul ar fi fost un scurt metraj de până în 10 minute. Nu de alta, dar până terminam eu de studiat a ce miroase pe acolo sigur mă mânca vreun dinozaur. La bafta mea, probabil vreunul mic și ierbivor, ca să nu mă pot lăuda nici măcar cu o moarte glorioasă.

Miroase a copaci care nu știu dacă au existat vreodată, a meteoritul care a omorât dinozaurii, probabil într-o pălălaie care scotea mai puțin fum decât carburanții fosili de azi și a plasticul skateboard-ului dispărut. Practic, miroși evoluția de la pădure cu specii pe care nu le vei vedea vreodată la gaze de eșapament. Totul în aceeași secundă.

Sunt tone de parfumuri care au notele astea. La fel cum sunt tone de dinozauri care au același ADN. Știu că fiu-meu nu mă citește, așa că pot spune și prostii din astea. Dar doar unul e T-Rex. După ce-l încercați, o să aveți mai mult respect pentru evoluția speciilor. Și am auzit că unii au înțeles și cum e cu extincția.

Nu știu cum să zic, dar simt deja cum am devenit mai impunătoare, un fel de apex predator. Sper doar să nu devin verde și să mi se scurteze mânuțele, cum am văzut eu că arată dinozaurii prin memele de pe fb. Răgetul tunător îl aveam dinainte, pot depune mărturie toți vecinii de pe cele 11 etaje.

Dacă vă întrebați ce a simțit restul familiei când l-a testat, nu vă întrebați, că l-am pus sub cheie. E doar pentru mine. Nu dai așa extincția pe mâna oricui!