Când creierul ne joacă feste
Se spune adesea că nu vedem decât ceea ce cunoaștem. Creierul nostru are obiceiul să ne joace feste. Dacă nu mă credeți sunt o mulțime de studii pe această temă. Iar dacă vreți să aprofundați subiectul, citiți Lebăda Neagră a lui Nassim Taleb. Cartea nu este despre creier sau despre felul în care percepem lucrurile, dar are legătură și cu asta.
Mai pe la începutul lunii am mers să iau mai multe mostre și miniaturi. Printre ele se numărau și patru sticluțe Costume National Pop Collection. Recunosc, le-am luat pentru felul în care arătau. Fiind de culori atât de diferite mi-am imaginat că am de-a face cu patru parfumuri.
Sor-mea le-a desfăcut și a decretat pe loc că ei îi plac cea portocalie și cea turcoaz. Cea roșie miroase prea tare a trandafir, iar cea bleumarin are o aromă prea aspră. Am crezut-o pe cuvânt și am refuzat să le împart cu ea până nu le testez.
Le-am pus în bibliotecă și am așteptat să le vină rândul. La o provocare SODT (Scent of the day) de pe unul dintre grupurile de parfumaniaci, am pus mâna pe una sticla bleumarin, și m-am dat cu parfumul din ea. Pe pielea mea, un miros floral drăguț, fără nimic spectaculos. Cel mare a fost de acord cu mine.
Le-am mirosit și pe celelalte. Cele din sticlele în culori calde erau mai dulci. Mă apuc să citesc despre colecție. Și, ce să vezi, colecția e de fapt un singur parfum, care se vinde în sticle de culori diferite. Practic, nu știi ce culoare vei găsi în cutie. Măi să fie mi-am zis, ce găselniță de marketing, ia să vedem. M-am dat cu toate. Fix așa. Pe piele, un singur parfum. Mirosit în sticle, nuanțe diferite, chiar dacă știam că nu sunt.
Așa că m-am pus pe căutat cauzele fenomenului. Și am găsit niște studii foarte interesante.
Primul se numește: Învățare, memorie și simțul mirosului, îi aparține lui Thomas A. Cleland și ne spune că, deși, aparent, mecanismul de bază al mirosului înseamnă că niște molecule se leagă de niște receptori și că ar trebui să obținem un rezultat foarte simplu și direct, lucrurile nu stau deloc așa. Și asta pentru că noi prioritizăm și interpretăm pe baza lucrurilor pe care le știm deja.
„Therefore, what we end up smelling is a complex conversation between the chemical properties of a smell, what we might have been expecting, and what we already recognize. In other words, the discrete odor that we perceive is a product of our ability to categorize and to learn the categories.”
Din acest motiv ceea ce mirosim noi este o conversație complexă între proprietățile chimice ale unui miros, așteptările pe care le avem și ceea ce cunoaștem deja. Cu alte cuvinte, mirosul discret pe care-l simțim este produsul abilității noastre de a pune lucrurile în categorii și de a învăța aceste categorii.
Celălalt studiu este publicat în nr 466 (2010) al revistei Nature, se numește Neuroștiințe: Mirosul influențează vederea și începe așa:
„For humans and other primates, sight tends to dominate sense of smell; often what we see affects what we smell.”
Pentru oameni și alte primate, vederea tinde să domine simțul mirosului; adesea, ceea ce vedem influențează ceea ce mirosim.
Și pentru că nu mă las până nu intru și eu la peer review, mă pregătesc de propriul experiment. Voi cumpăra sticle de culori diferite, în care voi pune unul dintre parfumurile mele favorite. Chiar vreau să văd ce iese.
Dacă vreți să citiți articolele menționate, aici sunt link-urile:
https://research.cornell.edu/news-features/learning-memory-and-sense-smell
