Istorii cu avioane: Concorde

Ieri am fost la o întâlnire restrânsă a parfumaniacilor. Pe lângă cei cu care m-am văzut, eu sunt pistol cu apă în materie de parfumuri. Și când vine vorba de ce-am mirosit (cele aproape 300 în 13 luni ajung la genunchiul broaștei) dar, mai ales, când vine vorba de cumpărat. Ei se pricep, eu visez avioane. Mă rog, ca să nu ne lungim, pentru că deja mă vedea a nșpea oară, fata de la un magazin mi-a pus în brațe o mostră din parfumul pe care-l încerc de fiecare dată când mă duc acolo: Concorde de la Salle Privée.

Așadar, să vă povestesc:

Istoria avionului

Concorde a fost un proiect a cărui idee a apărut în 1950. În 1954 au început studiile anglo-franceze, iar construcția primelor prototipuri a demarat în februarie 1965. Patru ani mai târziu, pe 2 martie 1969, primul avion Concorde a decolat de pe aeroportul din Toulouse. Așa a început epoca zborului supersonic. Pentru pasageri, ca să fie clar.

Concorde a fost primul nume. A fost mai apoi schimbat în Concord și ulterior a revenit la forma inițială, în care E-ul final venea de la excelence, England, Europe. Niște scoțieni au făcut scandal, căci și Scoția face parte din Marea Britanie, dar francezii i-au liniștit, căci ‘E’ is for ‘Écosse’.

Criza petrolului din 1973 a fost prima problemă cu care s-a confruntat Concorde, care ducea cam 18,5 pasageri pe galonul de combustibil, în timp ce un McDonnell Douglas DC-10 ducea 53.6 pasageri cu aceeași cantitate.

Dincolo de problemele legate de radiațiile pe care trebuiau să le suporte pasagerii sau de încălzire, de presiunea din cabine sau de zgomotul pe care-l făceau, zborurile Concorde au luat sfârșit odată cu accidentul din 25 iulie 2000. În aprilie 2003, Air France și British Airways au anunțat retragerea definitivă a avioanelor Concorde.

Concorde a însemnat multă vreme un privilegiu al bogaților, care-și doreau să ia micul dejun la Londra, prânzul la New York, doar pentru ca mai apoi să revină pentru cină în punctul de plecare.

Parfumul

Concorde Salle Privee este un omagiu adus decadenței călătoriilor la viteze supersonice. E branduit ca un parfum exclusivist, cu note masculine.

Mie mi se pare unisex, cu note lemnos-condimentate. Creatorii listează printre în deschidere Armagnac, două feluri de piper și ienuper. Apoi, tutun, șofran, cașmeran, vetiver și paciuli. Se încheie cu ambră, benzoină, oud, santal și piele.
Se simte alcoolul, dar cum eu beau bere, nu știu să spun dacă-i armagnac sau whiskey. Tutunul e acolo, fin, dar sesizabil. La final, pielea și ambra se amestecă elegant.

Siajul e moderat (la două pufuri), dar rezistența e de peste 6 ore. Am citit că n-ar fi potrivit pentru birou. Mie mi se pare că e. Acum, depinde unde te afli în lanțul trofic, că dacă ești la baza lui și miroși mai bine ca șeful, devine periculos. Dacă ești sus, parfumul ăsta e chiar recomandat, aș zice.

Experiența personală

Aseară încercasem prea multe, așa că am lăsat testarea pentru dimineață. Că tot aveam o mulțime de lucruri de făcut și nu le puteam face dacă nu aveam viteză supersonică. Doar că, dimineață, ăla mare s-a trezit cu dureri de gât, de cap, de ochi și cu tuse. Iar Ironman a zis că nu-l doare nimic, dar are nevoie de atenție. Nu ar fi fost nicio problemă, că ei mereu vor ceva. Doar că azi erau mai mulți care voiau atenție. Și nu mi-a ieșit.

Am pornit cu viteză supersonică să rezolv chestii. Pe parcurs, am constatat că am pierdut din vedere detaliile. Motiv pentru care toată lumea a primit câte ceva, doar că nu era ce se așteptau. Până la urmă, s-au descurcat ei, mai ales ăia de acasă.

Eu am ieșit cam șifonată, că așa e la viteze mari, pierzi lucruri din vedere și te boțești. Întâi am încercat să plătesc psihologul cu nurofen, motiv pentru care psihiatrul din cabinetul alăturat mi-a propus pe loc un consult. Totuși, n-a insistat când l-am refuzat, deci sunt bine. Secretara a apreciat însă parfumul și m-a întrebat dacă e al soțului.

Ăluia mare nu i-a trecut durerea de cap de la paharul de pepsi pe care i l-am pus pe noptieră la plecare, dar nici nu s-a jeluit excesiv, semn că zahărul ajută într-o oarecare măsură.

Ironman a fost cel mai mulțumit, căci n-a zis nimic la vederea banilor pe care i-am aruncat pe birou, înainte să ies pe ușă. Și nici nu recunoaște că i-a primit. Ghinionul lui e că, acum cinci minute, am primit un mesaj de la amazon să confirm că am cumpărat un voodoo kit. M-am bucurat cumva, căci asta înseamnă că n-am pierdut banii în autobuz, cum a sugerat copilul. În plus trag speranță că va folosi kit-ul ca să mă scoată din funcțiune ca pe un supersonic periculos și perimat. Nu de alta, dar vine weekendul și vreau să dorm.

Vă rog să mă treziți când ajung la New York!