Amintiri cu marea Egee

Cu vreo trei vieți în urmă, am fost în Rodos. Chiar dacă nu mă întrebați voi cum îmi calculez viețile, vă spun eu. Varianta simplă e că ele sunt legate de partenerii mei. Varianta mai complexă implică niște psihologi și niște schimbări majore. Și ele nu au nicio legătură cu exteriorul. Dar, să trecem peste.

Aegean Salt Sea and Citrus e un parfum de la Theodoros Kalotinis. Și mi-a amintit de acea vară când am privit cum Marea Mediterană și Marea Egee se întâlnesc și nu se amestecă decât puțin. Cam ca viețile noatre. Aici, îți spun eu o vorbă, aici, îmi întinzi tu o mână, suntem în același univers și ne intersectăm, dar nu fuzionăm niciodată. Oricum, psihologii susțin că fuziunea indică buba la cap. Și trebuie să-i credem.

Căutam de multă vreme un parfum care să miroasă a mare, care să-mi spună, în anul de grație 2022, că e vară, că urmează să văd marea în fiecare zi de pe geam, dar că trebuie să mai am puțină răbdare. Cam până pe când se schimbă anotimpurile.

Rodosul e mărginit pe o parte de Mediterană. Acolo, sunt plajele unde poți sta la soare și poți face baie dacă nu te deranjează pietrele din apă și aricii de mare, a căror înțepătură e foarte dureroasă. Pe cealaltă parte este Marea Egee. Bătută de vânturi, cu faleze înalte, pe care cresc ierburi al căror nume nu-l voi învăța vreodată. E spectaculoasă, dar neprimitoare cu cei ce-și doresc plajă și baie. Dar dacă sunteți pasionați de sporturi cu vele, aici trebuie să ajungeți. Se pare că zilele fără vânt se pot număra pe degetele mâinilor.

În viața aia, m-am oprit pe o faleză, în mijlocul unui nicăieri de pe o insulă mică, am ieșit din mașină și am tras adânc aer în piept. Și am simțit ierburi bătute de soare și o vagă aromă de mare, căci vântul bătea dinspre uscat. Nici măcar nu era liniște, tot din cauza vântului. Dar m-am simțit ca în Ghidul autostopistului galactic, în care personajul negativ este pus în închisoarea din centrul Universului și, în loc să fie umilit de măreția care-l înconjoară, el zice ceva de genul: Ce mare e Universul ăsta și eu sunt fix în mijlocul lui! Pentru o secundă am uitat de job, de viața obișnuită, ba chiar cred că i-am înțeles pe ăia de îmbrățișează copaci.

Ei bine, parfumul ăla l-am regăsit azi. Că el a ținut fix cât amintirea unei amintiri, asta e altă poveste. Și poate are de-a face cu faptul că omul cu care eram atunci nu mai e de mult printre noi.

Așadar, dacă vreți să știți cu miroase Egeea, simțită de pe o faleză bătută de vânt, am o sugestie: Aegean Salt Sea and Citrus.

Apropo, există și o carte despre pirații din Egee. Nu o găsesc acum, că a fost tradusă înainte de 89, va trebui să mă credeți pe cuvânt. Iar Kalotinis mai are un parfum: Sea God. Dacă vreți să știți cum arată Neptun în costum, așteptați să vă povestesc despre el. Hint, nu e Momoa în Aquaman.

Imaginea îmi aparține. Apa deschisă la culoare e Marea Egee. Cealaltă, evident, e Mediterana.