Miresme și miasme

Fursecuri și tango

Îmi place vanilia. Mult de tot. Dar la noi în casă nu se fac prăjituri, pentru că băieții nu sunt amatori și ar însemna să le mănânc eu pe toate. Ceea ce, după o anumită vârstă, poate deveni problematic. După cum se știe, mănânci un fursec și pui doi purceluși. Plus că aș fi mai mereu cu gura plină și n-aș mai putea răcni la familion. Așadar, singura variantă să mă bucur de aroma asta minunată e în parfumuri.

Unul dintre parfumurile mele preferate cu vanilie este Vanille Noire de la Les Senteurs Gourmandes.

Dacă By The Fireplace e un parfum cald, care-mi sugerează căldura casei și familia, VN e un fursec. E ca o îmbrățișare a celui mai bun prieten de sex opus, pe care-l adori, dar care totuși nu e iubitul tău, să te topești în brațele lui. E dulce-amărui, ca o revedere după mulți ani, când nu poți spune totul deodată ca să nu-l copleșești pe celălalt. E parfumul pe care l-aș folosi la birou când vreau să cert cel mai bun angajat că a făcut o prostie, dar vreau să-i transmit indirect că lucrurile pot fi îndreptate.

Pe când scriam acestă mirifică descriere, a venit adultul. A citit peste umărul meu și l-a chemat pe copil. După ce l-a avertizat să nu stea în raza mea de acțiune, l-a întrebat:

– Pe tine te consolează un fursec după ce te ceartă maică-ta?

Copilul, mereu pe fază, s-a mai dat un pas în spate.

– Tu mai ai poftă de mâncare după ce te ceartă ea? Și oricum, eu nu mănânc fursecuri că după aia mă puneți să mă spăl pe dinți și să mă ridic de la computer. Plus că se pare că fursecurile vă fac să puneți întrebări…

Finalul mi l-am putut doar imagina, că l-a mormăit în drum spre camera lui.

– Vezi, a zis și adultul, în loc de fursecuri ar trebui să vorbești despre altceva.

Și atunci mi-am amintit de tango nuevo. Un gen detestat de dansatorii consacrați, dar care, mie, în calitate de dansator execrabil, dar cu vise, mi se pare fenomenal. Fix așa e VN. O mișcare permanentă între scoțișoară, două feluri de piper, cuișoare, trandafir și ylang-ylang. E viu, e agitat, iar de undeva, brusc, iese vanilia ca un gancho care îi leagă pe parteneri, amintindu-le că, indiferent cum îl dansezi, tangoul rămâne ceva extrem de senzual. Și că în orice nuevo există și ceva viejo.

Nu mă credeți? Căutați pe youtube Bajofondo – Pa’ Bailar (Fiesta Tanguera-Electronica)

PS. Nu mă pârâți la școală, că nu mai dansează nimeni cu mine după așa o blasfemie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


The reCAPTCHA verification period has expired. Please reload the page.