Amouage, ardeleanul și autoerotismul în Grecia antică

Recunosc că așteptam de multă vreme pretextul să vă povestesc despre autoerotismul în Grecia antică. Mi l-a oferit Amouage Memoir Man. Iar eu am strecurat și un ardelean pe acolo.

Parfumul l-am găsit tot în sacoșa cu minuni. Și deși am încercat destule de la casa asta, e unul dintre puținele despre care mi-a venit să vă povestesc.

Parfumul

Amouage Memoir Man e un parfum lansat în 2010. Nasul din spatele lui e Karine Vinchon Spehner. Notele sunt pelin, mentă, busuioc, tămâie, lavandă, trandafir, tutun, piele, santal, guaiac, vetiver, mușchi, ambră, vanilie, mosc.

Casa a lansat și varianta lui feminină, dar n-am încercat-o, așa că nu mă pronunț.

M-am dat cu el după un experiment tare nereușit cu ceva ce mirosea a ruj. L-am dat și pe Cel Mare care era mai fascinat de muncă decât un croitor orb de gaura de la ac.

– E frumos!

– Și?

– Ce înseamnă biliare aerate? Nu ăsta era termenul, dar nu am voie să dau din casă.

Vorbesc cu omul care mi-a dat parfumul.

– Cum adică ți-a plăcut ție? Mă așteptam să-i placă Celui Mare.

– Îi place, dar diseară merge la un concert death metal și se grăbește să termine munca.

– O să facă ăștia pogo, doar ca să se dea la el.

Nu a zis chiar așa, dar asta era idea discuției. Și așa mi-am amintit de ardelean și de Grecia antică.

Mie mi-a mirosit a pelin și lavandă, a piele și tutun. După o vreme a ajuns la ceva vetiver, amestecat cu ambră și puțin santal. N-am simțit trandafirul, iar guaiac-ul nu l-aș recunoaște oricum. Un miros sigur pe el, poate masculin pentru unii, eu l-aș purta fără probleme chiar și la o ținută cu volane. E frumos, așa cum numai o statuie clasică poate fi. Mi se pare că pune plasturi peste toate defectele și netezește toate colțurile. Dar să nu ajung la concluzie înainte de vreme.

Bancul și filosoful

Un ardelean se uita în oglindă. Și cum se admira el așa, la un moment dat își netezește sprâncenele și spune adânc:

– Tulai, frumos sunt! …te-m-aș!

Și deși se știe că dacii au fost poporul primordial și ardelenii se trag direct din ei, să trecem totuși pe la ăia consemnați în manualele de istorie. Așadar, sumerieni și egipteni. Primii credeau că Enki a creat Tigrul și Eufratul prin ejaculare. Egiptenii nu au rămas mai prejos. Orgasmul primordial al lui Atum a dus la apariția lui Shu, zeul aerului și a lui Tefnut, zeița umidității. Faraonii comemorau Big Bangul orgasmic masturbându-se în apele Nilului de sărbătoarea Nim. Iar revărsările fluviului aveau de-a face cu autosatisfacerea zeului.

Grecii au venit și au schimbat paradigma. Masturbarea era apanajul „celorlalți”. Un bărbat putea merge la prostituate, la nevastă, putea folosi sclavi, orice l-ar fi pus într-o poziție activă. Poziția activă implicând penetrarea. Masturbarea era pasivă și rușinoasă.

Spre deosebire de momentul actual, organele genitale mari erau considerate apanajul proștilor. Femeile se masturbau pentru că le lipsea autocontrolul și erau oricum predispuse către un comportament nepotrivit. Literatura greacă le prezenta ca fiind dependente de sex și folosind olisboi, adică dildouri. Doar că vasele cu astfel de reprezentări erau folosite doar la banchetele bărbaților.

Unul dintre rarii suporteri ai masturbării a fost Diogene, care nu numai că mânca și se masturba în public, dar lua parte și la tot felul de acte sexuale. Ceea ce i-a adus porecla de Kuon, în traducere: câine. Ei, și acum ghiciți cum s-au numit discipoli lui… Kunikoi, adică cinici. Și așa a luat naștere un curent nou în filosofie. Unul care respingea normele sociale și convențiile. Suntem cinici sau nu mai suntem?!

Romanii au luat-o și ei pe urmele grecilor. Dar ei se masturbau doar cu mâna stângă, care era inferioară dreptei. Și așa, parfumul meu preferat ajunge să aibă o altă conotație, căci Martial, deși admite că această activitate este vulgară și degradantă, descrie într-o epigramă cum mâna sa stângă va ține locul obiectului dorinței sale: sclavul Ganymede.

Concluzia

Mergeți la o întâlnire cu un bărbat care nu este idealul dvs.? Dați-l cu Memoir Man! Vreți să simțiți că sunteți cea mai bună variantă a dvs., știți ce aveți de făcut…

Una peste alta, așa cum perspectiva asupra masturbării ține de epocă, de context și de polis, parfumul ține de amintiri, de visuri și de dorințe personale. Și rămâne o experiență personală, așa cum este și masturbarea.

Vă puteți da cu orice și crede ce vreți. Sau vă puteți da cu Memoir Man și e posibil să vă transformați în „obiectul” dorinței celorlalți.