5 parfumuri pe repede-înainte (partea I)

Pentru că îmi iubesc familia, am renunțat la scenariul cu croitorașul cel viteaz și am testat 5 (cinci) parfumuri Montale într-o singură zi. Singura certitudine e că iar vom fi singurii din bloc cu 30 de metri cubi de apă consumați într-o lună. Numai azi am risipit apă cât pentru un sfert din continentul african. Ah, nu e chiar singura, căci scriind asta a mai apărut una: Montale nu e pentru mine.

Am început cu Montale Intense Cherry. Mi-am spus că nu are cum să fie prea rău. Vișine, bergamotă, trandafir, iasomie, etc. Am fost mahmură de vreo câteva ori în viața mea, dar numai de la vin sau bere, că nu mă apropii sub nicio formă de lichioruri și altele. Am învățat din greșelile altora, cum s-ar zice. Ei, bine, MIC e un fel de vișinată. Care nu m-a îmbătat, doar mi-a dat mahmureala de după. Am făcut instant strabism de la durerea de cap. De greață nu vorbim, că la cât dulce era în el, m-am uitat pe net după o pompă pentru insulină. Cu alte cuvinte, am suferit degeaba.

Ironman m-a avertizat:

– Să nu te dai cu el, că te strâng de gât bunicul și bunica. Ea, că ai băut. El, că că n-ai împărțit.

Zău, dacă știu de unde le scoate copilul ăsta, că bunicul nu mai bea nimic de vreo 10 ani cel puțin. Are mama grijă de asta. Nu știți cât de fioroasă poate fi, la un metru și jumătate, cu tigaia de fontă în mână. Nici eu nu știu cum poate să o ridice, dar asta e altă poveste.

Deci, nu ne dăm cu el. Duș și de la capăt.

Al doilea a fost Oud Pashmina. O altă combinație de oud și trandafir care cică dă oamenii pe spate. Aham, dacă ai o teamă cronică de cabinetele medicale unde miroase bine, ajungi pe spate. Leșinat. Au reușit să îmbutelieze în flacon un fel de spirt pe vata cu care se freacă locul injecțiilor și flori primite de medic. Și la final ceva miros de scrum. Că doar medicul e și el om și mai fumează din când în când. La ăsta a comentat cel mare, că Ironman era pedepsit în camera lui pentru ce zisese mai devreme:

– Ești la fel de sexy ca un iepuraș Playboy care vrea să-ți facă un control la prostată.

Am înțeles mesajul și am fugit să fac al treilea duș al zilei.

A urmat Vanilla Cake. Sunt un mare fan vanilie. Dar mare. Mult peste gabaritul meu real. M-am trezit într-un flaconaș din acela cu nume de doctor în prăjituri. Nu știu cum am încăput în el, dar nu m-am plâns. Hai, că merge, deși ăla e mai ieftin. Peste vreun sfert de oră eram la bucătărie să combin niște frunze, ca să mâncăm. Nu că am fi ținut post, dar să nu stresăm ficatul înainte de întâlnirea în familie.

– Auzi, tu n-ai aruncat nici acum biscuiții lui fiu-tău?

– …

– Au râncezit.

Recunosc, am fost luată prin surprindere. Știam că scăpasem de toate trăsnăile de prin dulapuri de când Ironman a avut două sejururi prelungite la spital cu probleme digestive cărora nimeni nu le-a dat de cap. Nu că aș fi avut așteptări prea mari după faza în care i-au trecut în fișă că ovarele nu sunt vizibile la ecografie. Asta în condițiile în care el are barbă, plus alte dotări total incompatibile cu ovarele. Cert e că odată cu laptele renunțasem și la biscuiți, iar în bucătăria mea mirosea a biscuiți cu unt și vanilie care își depășiseră cu mult durata de viață. Responsabilă nu puteam fi decât eu, cu parfumul meu cu tot.

Altă ratare, alt duș. Noroc că era zi liberă și aveam apă caldă.

Pentru ultimele două va trebui să  aveți răbdare până mâine. Ca să dau totuși din casă, sora mea le-a adorat pe toate. Și pe ea miros cu totul și cu totul altfel.