Contele, iubita lui și locul lor

Am avut ocazia să testez, cam la o săptămână diferență, Lilyn, Metaphore WJ și Transilvania de la Calaj. Am citit prezentările și am înțeles ideile din spatele lor. Mie îmi sugerează însă, ca de obicei, altceva.

Metaphore m-a dus cu gândul la Dracula lui Bram Stoker. E un parfum cu prestanță, elegant, sobru, puțin old school, în care nota de paciuli acoperă orice altceva. Imaginați-vi-l pe conte în redingota de la 1890, când a fost scrisă mare parte din carte. Înalt, impunător, rece. Grădina castelului său a fost cândva o splendoare dar, acum, natura o recucerește. E plină de urzici moarte, rudele tropicalului paciuli. Nu are un aer dezolant, dimpotrivă, distanța impusă îi sporește prestigiul. Rezistența parfumului amintește și ea de un vampir, odată ce ți-a atins pielea, te posedă pentru totdeauna. Sau măcar pentru 2-3 dușuri serioase. Dacă vreodată voi vrea să bag în sperieți pe cineva fără să scot o vorbă, mă îmbrac în negru, mă dau cu Metaphore și-mi folosesc privirea pe care cunoscuții mei o știu prea bine. Deși nu sunt sigură că parfumul e indispensabil. Sau cum zice Ironman:

– Ăsta miroase ca tine când taci de nervi.

Lilyn e un parfum floral. Rece, ca o fecioară anemică din cauza contelui, ce-i suge sângele. O și vezi fragilă, dar încă tangibilă, mirosind a tuberoze într-o cameră uriașă pe care focul șemineului nu reușește să o încălzească. Tonurile lactonice de la final (cele care-mi ridică mie stomacul în gât) o umanizează cumva. Ea e însă pierdută. Căci mirosul acesta ne spune doar că, undeva, cineva pregătește lichidul pentru îmbălsămare. Sper să nu se apropie de fecioară că perpetuăm povestea la nesfârșit și nu mai ajung la Transilvania.

– Oare câte parfumuri care miros a pompe funebre pot exista, se întreba ăla mare acum o săptămână.

Transilvania miroase a palincă. Din aia bună, de cireșe. În parfumul ăsta se simt soarele care a copt fructele, și dulceața acestora. E veselia celor care au scăpat de conte și dau o petrecere mare undeva într-o poiană. E dulce, prea dulce, ca o tentație pe care o s-o regreți mai târziu, dar o să vrei s-o repeți. În fond, nu poți găsi un motiv mai bun să petreci decât că ți-a murit moartea. Și dacă n-a murit, trăiește ca și cum…

După ce m-am dat cu el, Ironman s-a dus să mă pârască:

– Vezi că azi mama a făcut duș cu țuică de aia grecească de ați luat ieri de la Stelios. Și a folosit și dulceața de portocale a lui Katerini pe post de râcâială. (voia să zică scrub). Oricum, nu poți s-o lași să conducă. Ne arestează ăștia pe toți la cum o să puțim.

L-aș fi strâns de gât, dar mă încuiaseră în casă și se hlizeau la mine de pe terasă.

N-am avut încotro și am mai făcut un duș. Noroc că reparaseră proprietarii boilerul. Doar să nu le spuneți că am pus în buzunar parfumul contelui. Privirea o am mereu cu mine.