Charogne și Vorbitor în numele morților

Charogne este un parfum al casei Etat Libre d’Orange, de la care chiar mi-am propus să testez toate parfumurile. Nu de alta, dar au în spate niște idei foarte mișto.

Iar Vorbitor în numele morților este continuarea romanului Jocul lui Ender. Ambele cărți au fost scrise de Orson Scott Card, care alături de Ursula K. Le Guin, Philip K. Dick și Dan Doboș este unul dintre autorii mei preferați din zona SF.

Dar, cum v-am obișnuit, să le luăm pe rând.

Parfumul

Charogne, care vine din franceză se poate traduce în română prin hoit. Pe site-ul casei are o descriere interesantă și puțin macabră, în care o fiară pândește momentul în care inima „prăzii”, adică a carcasei, se va lichefia, iar notele de vanilie se vor face simțite. Un fel de minunată duhoare. Îmbrățișarea eternității. Fix ce vă doreați de la un parfum, nu?

Conform descrierii oficiale notele de vârf sunt bergamota, ghimbirul și cardamomul. La mijloc are ylang-ylang, iasomie și lăcrămioare, iar la bază fructe de pădure, ambretă și piele. Fragrantica mai listează vreo câteva note, dar nu vă mai încurc și cu ele, că la cât rezistă parfumul, credeți-mă, e inutil.

M-am dat cu el, fără să văd cu ce mă dau. Că ochelarii noi îmi dau dureri de cap, iar cu cei vechi nu mai are rost să mă chinui să citesc. Apoi m-am dus în dormitorul lui Ironman să-i cer părerea. Cred că trecuseră cinci minute de la aplicarea parfumului, deoarece a trebuit să închid ușa în urma celui mare, plecat să facă bicicletă, cum zice el. Sau să-și ia chipsuri la 9 dimineața, cum zic eu.

– Ce părere ai de parfumul ăsta?

Copilul se uită la mine ca la o nebună. Un fel de spaimă, amestecată cu îngrijorare, de tipul: „dacă o pierd pe asta, cine-mi mai face mie paste și piure?”

– Mmmm….

– Nu te mai mâmâi. Zi și tu ceva.

– Râzi de mine! Nu te-ai dat cu nimic.

– Ba m-am dat.

– Ai zis să nu te contrazic. Te-ai dat, dar nu miroase a nimic.

M-am mirosit. Copilul avea dreptate, nu mai miroseam a nimic.

Am așteptat să vină ăla mare și m-am dat de față cu el.

– Miroase a fructe. A ceva cu fructe.

Cât am stat eu să mă gândesc a ce miroase, el a citit numele de pe decant și l-a apucat râsul, căci e vorbitor de franceză.

– Te-ai dat cu un parfum care se numește „Hoit”.

Și atunci mi-am dat seama parțial de ce-mi amintea mirosul. De guma Juicy Fruit din copilăria mea. Spun parțial, pentru că prin minte îmi trecuse și o carte. Dar ideea aia a avut viteza unui supersonic prin gara Periș.

Pe la prânz, când și uitasem cu ce m-am dat, mi-a venit în minte și numele cărții: Vorbitor în numele morților.

Cartea

N-o să vă povestesc acțiunea ei, vă las să o citiți, dacă nu ați făcut-o deja. O să vă spun însă că Orson Scott Card a refuzat să o ecranizeze, deși Jocul lui Ender avusese un succes enorm. Oricum, este un cu totul alt gen carte.

De ce m-a dus Charogne cu gândul la ea? Ei bine, în carte există niște extratereștri numiți Pequeninos. Masculii Pequeninos au, într-un fel, trei vieți, căci atunci când mor se transformă în copaci și fertilizează femelele speciei, pentru a duce specia mai departe. Ei încearcă să ofere și oamenilor această posibilitate, neînțelegând că oamenii nu devin copaci după ce mor.

De fapt, din carte mie mi-a plăcut foarte tare ideea care contrazice zicala românească: „despre morți numai de bine”. Și anume că, la sfârșitul vieții, e nevoie de o relatare obiectivă, cu bune și cu rele. Idealizarea sau critica nu mai servesc la nimic. Doar relatarea obiectivă ne ajută să supraviețuim dincolo de timp. Căci, așa cum spunea Irvin Yalom, orice om are parte de două morți: una, atunci când încetează să existe corpul fizic, și a doua, când numele său a fost rostit pentru ultima oară.

Concluzia

…e mai multe. Nu m-am putut abține să nu fac gluma asta proastă. Asta e!

Parfumul e purtabil, chiar dacă durează cinci minute.

Când o să mor, vreau să miros a gumă de mestecat, poate o să mă transforme niște unii în moaște, ca măcar numele meu să dăinuiască veșnic. Că de scriitura mea își amintește prea puțină lume, chiar vie fiind eu.

Și, cea mai importantă dintre toate… Mai bine bem un mojito și ne dăm cu parfumul de ieri.

P.S. N-am găsit poză cu guma Juicy Fruit, așa că vă las o poză cu varianta mentolată.