Cum să-ți iasă friptura în 4 pași simpli. Hai, 5

Aparent, să faci o friptură, nu e ca și cum ai construi bombe nucleare. Dar de câte ori nu vi s-a întâmplat să mâncați bucăți de carne la fel de suculente ca talpa unor bocanci?

Sau de câte ori nu ați citit prin vreo rețetă că trebuie să scoateți friptura din cuptor când temperatura cărnii a ajuns la X grade?

Dacă vă imaginați că într-un restaurant care serveste câteva zeci de porții pe zi, într-un interval scurt, are cineva timp să înfigă termometrul în fiecare bucățică de carne vă înșelați amarnic.

Secretele nu sunt mare filosofie, sunt ușor de reținut și să nu-mi spuneți mie pitzi dacă dați greș cu ele.

1. Grătarul trebuie să fie bine încins. Atât de bine, că dacă țineți mâna deasupra lui la 5 cm, simțiți că vă arde. 1001, 1002, 1003, 1004, 1005, dacă aveți timp să spuneți 1006 si nu v-a ars, mai are nevoie de timp. Când puneți carnea pe el trebuie să se audă un sfârrrrr melodios. Nu se aude, nu e gata. La cuptor nu e valabil. Adică, dacă voi vreți să băgați mâna în cuptor, treaba voastră, dar nu știu cum mai mâncați după. Așadar, îl aprindeți, savurați un deget de vin și e ok. Am zis savurați, nu-l dați peste cap. Focul să fie puțin iute, așa ca atunci când depășiți cu 5 km viteza legală, că vă iartă la radar.

2. Carnea spălată trebuie tamponată cu șervețele, să scăpăm de excesul de apă. Nu vreți să aveți o baltă în tava din cuptor, se arde si scoate fum. Pe grătar vă poate stinge jarul, iar se face fum, iar trebuie să suflați să se aprindă, știți voi.

3. Carnea se încearcă cu degetul. Rapid, că altfel aveți un alt tip de friptură. Cea în (foarte) sânge are consistența porțiunii de sub degetul mare când îl uniți cu arătătorul. Folosiți stânga și încercați cu dreapta. Pentru stângaci e invers. Pentru cea medium rare folosiți mijlociul și degetul mare. Și tot așa până ce ajungeți la degetul mic, unde e cea bine făcută, atât de bine, că orice carnivor ca mine o să spună că v-ați bătut joc de ea.

4. Ăsta e cel mai important pas, Când luați carnea de pe grătar, n-o trântiți direct în farfurie și vă apucați să mâncați. O lăsați în tavă sau într-un vas și o acoperiți cu folie de aluminiu. Pentru ecologiștii care nu posedă așa ceva merge și un capac din același material cu castronul. O lăsați cât  mai puneți o gură de vin în paharul gol, spuneți clar ”de data asta mi-a ieșit” apoi îl beți. Am zis să-l beți, nu să-l dați peste cap. Chiar și o carne bine făcută va fi cât de cât suculentă, și nu o va înghiți nimeni cu crăci.

5. Aproape la fel de important ca 4. Nu înțepați carnea cu furculița, că pierde sucurile interioare și, știți voi, tălpi. Un italian era să mă omoare că am pus mâna pe o furculiță și am apropiat-o de o bistecca fiorentina. M-am speriat atât de rău, că de atunci, de fiecare dată când sunt invitată la un grătar pe cărbuni merg cu un clește pentru întors carnea în geantă, iar la cuptor, cu o spatulă de lemn care mă salvează de coșmaruri.

Hai că e mai simplu decât să prăjești un ou. Cel puțin eu așa zic, nu de alta, dar n-am prăjit în viața mea un ou.