Tuberoza în parfumerie și în bucătărie

Tuberoza nu se numără printre florile mele favorite, dar, uneori, mă bucur de mirosul ei. Chiar dacă e cunoscută mai ales ca ingredient în multe parfumuri, ea poate fi cu ușurință folosită și în bucătărie.

Disclaimer: dacă vă vine ideea să încercați rețetele o faceți pe propria răspundere. Folosiți exclusiv flori proaspete, din grădină. Cu alte cuvinte, unele care nu au zăcut prin florării cu zilele, în vase pline cu substanțe menite să le prelungească viața. Nu de alta, dar substanțele alea ar putea-o scurta pe a voastră semnificativ! Să nu ziceți că nu v-am zis!

Și acum, povestea.

Ca urmare a revoltei jumătății mele mai bune (îl perii doar, căci noi suntem fiecare în sine un întreg) legate de După-amiaza unui Faun am încercat să fiu mai cuminte. Am încercat, n-am zis că am și reușit. Alaltăieri, spre exemplu, am venit acasă mirosind a două parfumuri care mie mi-au plăcut, dar care au generat priviri mai crunte decât cele pe care le-aș fi primit dacă veneam pe patru cărări.

Ieri dimineață m-am dat cu ceva cuminte, despre care voi povesti altădată. Pe seară însă, când cel mare a ieșit în oraș să vadă un meci de rugby, am decis să-mi fac de cap. Nici nu s-a stins ecoul pașilor lui pe scări, că eu eram deja cu mâna în cutia cu decanturi, încercând să dau de Moon Bloom de la Hiram Green.

Îl mai încercasem atunci când l-am primit de la o colegă de suferință (Lăcrămioara, mulțumesc!) de pe grupul meu de fanatici într-ale parfumeriei. Și asta ca urmare a unei discuții cu altcineva care mi-a zis că parfumul e ucigător. Practic, îl descria ca senzația pe care ți-ar da-o să fii îngropat de viu, cu un morman de flori albe deasupra. Aici, linkul. Cu cât mai rău, cu atât mai bine mi-am zis! Să vină la mine! Că am experiență…

Prima încercare a fost ratată. Aveam o zi plină și am dat doar un puf, de care am uitat destul de rapid. N-am murit, dar nici n-am avut vreo revelație.

Să revenim. Îl găsesc și, după experiența cu Hyde de la aceeași casă (nici acum n-a ieșit din geaca pe care am spălat-o și pe care o aerisesc în fiecare zi) mi-am zis că trebuie să am grijă cât și unde dau. Eu am zis, eu am auzit și tot eu am dat din plin. Apoi m-am așezat la computer să văd ce mai e prin lume și să las parfumul să evolueze.

Și am așteptat. Și iar am așteptat. Cam cum aștept după Ironman când zice că face ceva imediat. Și am mai așteptat puțin. Și m-am mirosit iar și iar, poate, poate iese ceva. De-gea-ba! Degeaba, vă zic!

Dezamăgire! O tuberoză verde, ușor condimentată, de sub care ițește iasomia. Notele indolice pe care nu le mai suport în ultima vreme sunt atenuate de mirosul de cocos, care-i dă un aer pudrat și-l face ușor de purtat. Niciun dezastru, nicio revelație, nici măcar o poveste ca lumea.

Și atunci mi-am amintit că tuberoza poate fi folosită și în bucătărie. Și am zis să nu vă las așa, să vă dau măcar o rețetă. Iat-o mai jos:

Infuzie aromatizată cu tuberoză

Faceți un ceai din mușețel, rozmarin și o stea de anason. Nu-l lăsați mai mult de cinci minute. Strecurați-l. Puneți lichidul într-un vas, adăugați apă minerală, dacă vi se pare prea concentrat. Puneți și câteva frunze de fenicul și niște căpșuni. Lăsați-l 12 ore la frigider. Când îl serviți, puneți în fiecare pahar gheață și câte o floare de tuberoză. Atenție, o floare, nu o inflorescență!

Pentru cei mai curajoși știu și o rețetă de somon cu tuberoze dar, la ce ingrediente are, mai bine dați banii pe parfum.