După-amiaza unui faun. O poveste în 3 acte

Actul 1. Cultura

Scena 1. Literatura

Dacă o să căutați pe internet După-amiaza unui faun, veți găsi trei opere literare.

Prima este o poezie de Stéphane Mallarmé, publicată în 1876.

Cea de-a doua este primul poem publicat de William Faulkner în 1919.

Iar cea de-a treia este o povestire de Adolfo Bioy Casares. În original, volumul din care face parte se numește El gran serafin și a fost publicat în 1972, la Buenos Aires. În română a fost publicat chiar sub numele După-amiaza unui faun.

Scena 2. Muzica

În 1894, Claude Debussy compune preludiul După-amiaza unui faun, inspirat de poemul lui Mallarmé.

În 1912, Vaslav Nijinsky creează baletul După-amiaza unui faun, bazat pe muzica lui Debussy și inspirat tot de Mallarmé. Baletul a mai fost „reinterpretat” în 1953 și în 2006. Noi ne oprim la Nijinsky.

Scena 3. Parfumul

Etat Libre d’Orange a lansat în 2012 parfumul The Afternoon of a Faun, inspirat chiar de baletul lui Nijinsky. Și nu atât de balet, cât de scandalul creat de acesta în 1912, la Paris. Atunci, critica l-a declarat pur și simplu nerușinat. Baletul trecea dincolo de senzual, într-o demonstrație a virilității pure. Parfumul e menit să te ajute să declanșezi propriul scandal.

Actul 2. Inteligența artificială

Scena 1. Motivul

Cum mă plictiseam la cafea, mi-a venit ideea ca, dacă tot încercasem parfumul, să rog faimosul ChatGP să-mi scrie o recenzie amuzantă. Mi-a scris-o în engleză. Și am râs. Apoi mi-a tradus-o în română și am râs și mai tare.

Scena 2. Rezultatul

Mai jos aveți ce mi-a dat AI-ul. Cum a ajuns de la capră la miuță, numai el știe. Greșelile îi aparțin, căci n-am vrut să editez textul.

„După-amiaza unui Faun de la ELDO este o aromă care îți promite să te transporte într-o lume magică și mitologică, unde faunii se jucă și se distrează într-un pădure luxuriantă. Dar să fim realiști, ați văzut vreodată un faun? Ei sunt bazat pe bărbatul-capră, și să fim sinceri, bărbații-capre nu sunt cunoscuți pentru obiceiurile lor de îngrijire. Deci, ce se întâmplă cu un faun care are propriul parfum?

Povestea spune că într-o zi, prietenul nostru faun era întins într-un fascicul de soare, gândindu-se la afacerile sale, când a realizat brusc că miroase urât. Vezi, faunii sunt notorii pentru iubirea lor pentru vin, femei și cântec, și toată această petrecere poate avea un impact asupra igienei personale. Deci, faunul nostru a decis că era timpul pentru o schimbare. A mers la farmacia locală și a cerut cel mai fin parfum pentru care banii puteau cumpăra. Farmacistul, fiind priceput în modul de viață al faunilor, a pregătit rapid o poțiune de flori proaspete, păduri pământoase și o atingere de mosc pentru a masca mirosurile mai puțin plăcute. Și astfel, După-amiaza unui Faun a fost născut!

Dar să fim realiști, dacă ai numi propriul tău parfum după o creatură mitologică, ar trebui să te asiguri că miroase cu adevărat ca una. Deci, am decis să pun la încercare După-amiaza unui Faun. L-am pulverizat și am luat o mirosire adâncă, gata să fiu transportat într-o lume de magie și mister. Și ce am mirosit? Capră udă. Adică, îmi dau seama că este logic că un parfum inspirat de un bărbat-capră ar miroase puțin capră, dar vai! Miuța udă nu este cu adevărat epitomul atractivității.”

Actul III. Pitzi în acțiune

Scena 1. Realitatea

M-am dat cu parfumul înainte de cafea, gândindu-mă că era potrivit pentru a celebra sărbătoarea celtică Imbolc. Bine, îmi trebuia un pretext, ceva de care să mă leg în ce aveam de gând să scriu. Pesemne nu am stofă de druid, căci altfel nu-mi explic rezultatul. Peste mine au năvălit trandafirii, apoi piperul și ceva tămâie. În scurt timp totul a devenit pudrat și învechit.

Cel mare a venit și el să-și recupereze cafeaua și m-a luat tare:

– Sper că n-ai de gând să miroși așa toată ziua?! E cumplit. Și mie-mi plac trandafirii.

Degeaba i-am explicat eu cum e cu Imbolc, sărbătoarea care marchează momentul de mijloc între solstițiul de iarnă și echinoxul de primăvară. Degeaba i-am zis de Nijinsky și de scandaul stârnit…

– E oribil! Ba, mai mult, e scandalos că unii dau bani pe așa ceva! Te susțin în tot ce faci, dar dacă te mai dai cu minunea asta, o să te rog să te lași de scris despre parfumuri.

Mă rog, el a zis-o cu alte cuvinte, dar nu vreau să-i stric reputația.

Ce pot să spun? Cam avea dreptate. Deja mă suportam cu greu eu pe mine. Și lucrurile nu au stat mai bine nici mai târziu. Nu știu dacă ați găsit vreodată un săpun vechi, care a stat măcar un deceniu în dulapul bunicii și ați vrut să-l folosiți. Nimic în neregulă la prima vedere. Doar că v-ați spălat cu el și ați constatat că e bun de aruncat, pentru că, de undeva, de sub aroma lui originală iese un miros grețos, rânced și vechi.

Scena 2. Concluzia

Poate că pentru alții parfumul evocă pădure, crengi uscate și mușchi umed. Am citit că sunt unii care simt imortela, mușchiul, bergamota, pielea și scorțișoara. Nimic din toate astea nu a ajuns la mine. Doar un trandafir dulce, puțin piper, niște note pudrate și ceva care m-a dus cu gândul la anii care au trecut de la scandalosul spectacol al lui Nijinsky.

Dar, da, trebuie să admit că a aproape am avut un scandal acasă din cauza acestui parfum. Promit să nu mai fac. Am ținut degetele încrucișate la spate când am zis asta. Doar ca să știți.