Apollonia, Buzz Aldrin și un rege pe care nu l-am văzut

Apollonia este un alt parfum Xerjoff care nu m-a convins. Nu pentru că ar fi urât, căci nu există așa ceva, pur și simplu nu mi se potrivește. Nici măcar finalul, care e totuși extrem de rafinat. M-am dat cu el pentru că mi s-a părut cuminte pentru planurile zilei. Ironman își dorea să vadă un rege, Cel Mare să bea apă de la izvorul din Biborțeni, iar eu visam la niște jumări cum doar la Sf. Gheorghe găsesc.

Parfumul

Colecția Shooting Stars de la Xerjoff este inspirată de ploaia de meteoriți care a lovit estul Siberiei în 1947. Iar Apollonia face parte din această colecție. Parfumul este menit să te ducă cu gândul la cerul nopții, la felul în care acesta este luminat de o mare de stele.

În deschidere are flori albe. Ele sunt urmate de rădăcina de iris și de un mosc alb. Pe pielea mea e ușor indolic. Adică, nu e de nesuportat, dar nici nu-mi oferă ceva fascinant. Rădăcina de iris are binecunoscutul miros rânced, de machiaj vechi, care mă oripilează pur și simplu. Moscul este însă fascinant. Mai ales pentru cei care nu vor mereu o nouă provocare, ci doar să se bucure de momentul prezent. E un parfum foarte potrivit pentru mers la birou, pentru o întâlnire de afaceri. Nu are cum deranja pe cineva, așa cum stelele nu supără pe nimeni. Doar le poți admira, dacă ai timp să le privești.

Buzz Aldrin

Dacă tot vorbim despre stele, nu am cum să nu vă povestesc și despre cei care au ajuns la ele. O s-o iau pe ocolite, că drumul nu e drept.

Există pe lumea asta așa-numitele personalități dopaminergice. Cele care sunt conduse de dopamina controlului, care vor întotdeauna mai mult. Care nu au terminat bine o provocare, că o caută pe următoarea. Buzz Aldrin este una dintre ele. Vorbim de astronaut, nu de personajul din Toy Story.

După ce a fost pe lună, se pare că le-ar fi spus admiratorilor săi: „Este un lucru pe care l-am făcut. Acum ar trebui să facem altceva.” Din păcate, altceva care să fie mai mult decât făcuse deja, nu exista. Și nu cred că există nici acum. Iar lipsa unui alt obiectiv la fel de important l-a împins pe panta depresiei, alcoolismului și impulsurilor sinucigașe, culminând cu internarea sa într-un spital de psihiatrie.

Când l-am cunoscut pe Cel Mare am fost șocată de plăcerea lui de a trăi în momentul prezent, de a se bucura de el. Eu am nevoie de un obiectiv în viitor, de ceva care să mă motiveze să mă determine să gândesc, să fac planuri, să găsesc soluții. Parfumurile mi-au oferit asta. Care va fi următoarea poveste, ce asocieri pot face, cum să le spun? Cum să găsesc timp să povestesc între casă, familie și job? Care va fi următoarea călătorie? Între atâtea întrebări despre un viitor ipotetic, prezentul se diluează, până când devine ca un peisaj văzut în viteză, din tren. Neclar, trecător.

Concluzia

Apollonia e un parfum pentru cei care nu caută provocări. Pentru cei care vor să se bucure de momentul prezent, așa cum e el. Cu calm, pe îndelete. Am reușit să îl apreciez abia când băieții m-au forțat să mă opresc. Ironman pentru că vâna fascinat un gândac, pe gardul casei regelui. Și toate boscorodelile mele au fost auzite de televiziuni, de turiști etc, dar nu și de entomologul de ocazie. Cel Mare pentru că a oprit mașina între Valea Zălanului și Malnaș, m-a dat jos și m-a pus să mă uit în jur, să respir adânc și să memorez o zi minunată.

P.S. Pe rege nu l-am văzut. Eu, una, nu regret. Părerea de rău vine de la faptul că, se pare că, acolo erau și niște obsedați de parfumuri care m-au recunoscut, dar nu m-au abordat. Cu ei chiar m-aș fi bucurat să stau de vorbă.
În altă ordine de idei, să nu mă întrebați câte cutii cu jumări mi-am luat. Nu se face!