-
Sara și Red Hoba. Cu așa prieteni…
Sara este numele unei beri. Iar Red Hoba este, evident, un parfum. Cât despre prieteni, ei sunt la fel de simpatici ca de obicei, doar că, uneori, am impresia că vor să scape de mine. Sara Sara+IPA este o bere artizanală cu care prietenii mei m-au amenințat timp de o lună. Noroc că n-o mai găseau prin magazine. Cică era musai să o încerc, că mie-mi place berea și nu merită să trăiesc dacă nu am încercat așa ceva. Eu cred că nu mai apuci să trăiești dacă o încerci, dar posibil să fie doar chestie de perspectivă. Bere Sara este o manufactură pe lângă Timișoara. Se laudă cu respectarea…
-
Apollonia, Buzz Aldrin și un rege pe care nu l-am văzut
Apollonia este un alt parfum Xerjoff care nu m-a convins. Nu pentru că ar fi urât, căci nu există așa ceva, pur și simplu nu mi se potrivește. Nici măcar finalul, care e totuși extrem de rafinat. M-am dat cu el pentru că mi s-a părut cuminte pentru planurile zilei. Ironman își dorea să vadă un rege, Cel Mare să bea apă de la izvorul din Biborțeni, iar eu visam la niște jumări cum doar la Sf. Gheorghe găsesc. Parfumul Colecția Shooting Stars de la Xerjoff este inspirată de ploaia de meteoriți care a lovit estul Siberiei în 1947. Iar Apollonia face parte din această colecție. Parfumul este menit să…
S-ar putea să-ți placă și
Parfumul-ramă și alterarea percepției
Despre suflet și abis
Filosofie ieftină și poezie bună
-
Mefisto în varianta italiană
După aventura olfactivă de ieri, am rămas tot la literatura teutonă și am dat cu Mefisto. Să-mi încânt și eu nasul cu ceva plăcut. În loc de o poveste germană, m-am ales cu una italiană. Parfumul Lansat în 2009, Mefisto Xerjoff listează în deschidere grapefruit, bergamotă și lămâie de Amalfi. Apoi, levănțică, iasomie și trandafir. La final are mosc, santal, cedru de Virginia și ambră. În ansamblu e un amestec proaspăt, frumușel, masculin. În cantități moderate merge și la birou. Proiecția și rezistența sunt bune. După 11 ore încă îl mai simt, dacă-mi lipesc nasul de piele. Ținând cont de frigul din casă nu cred că a dat tot ce…
S-ar putea să-ți placă și
Genesis. Sau când universul își bate joc.
Familia Ajmal. Vărul bizar – Taanasuq
Parfumul rufelor proaspăt călcate
-
A doua șansă pentru Alexandria II
Parfumul ăsta a fost testat acum ceva vreme. Atunci nu mi-a spus nicio poveste. Dar, cum cineva aștepta vești despre el, i-am mai dat o șansă. A doua șansă pentru Alexandria II. Pretextul Aseară, m-am întâlnit iarăși cu obsedații mei și am testat și am povestit și ne-am bucurat. Și din vorbă în vorbă, cineva mi-a amintit că mi-a dat un decant de Alexandria II de la Xerjoff. Și că n-am scris despre el. Și el așteaptă povestea. Care trebuia să dovedească ceva asupra căruia noi căzuserăm de acord. Așadar, de dimineață, m-am dat cu minunea. Ironman era ocupat să fie stresat de niște schimbări amenințătoare, determinate de faptul că…
S-ar putea să-ți placă și
O nouă mătușă și Citizen Queen
-
Covorul roșu. Opera Xerjoff.
Cine nu s-a visat vreodată pe covorul roșu?! Eu, una, recunosc că îmi imaginez adesea tot felul de scenarii în care sunt invitată pe un astfel de covor. Până să ajung acolo, fac ca un prieten francez cu care mâncam la începutul anilor 2000 pizza la o masă din vitrina unui fast food. De fiecare dată când eram baleiați (francez, da) de farurile unei mașini, își ducea mâinile la ochii și spunea: – Fără poze, vă rog! Am testat Opera de la Xerjoff. Un parfum menit să evoce luxul pur, ca toate cele din colecția V. Până nu-l încerci, nu-ți vine să crezi. Așa zice prezentarea oficială. Care mai adaugă…
-
Despre adaptabilitate. Cu Erba Pura.
Erba Pura și Piramida lui Maslow, sau despre adaptabilitatea speciei umane.
S-ar putea să-ți placă și
Lebăda neagră – un poet care nu există și Uomo Noir Absolu
Apex predator
Green water – sirop de tuse și cauciucuri
-
Cum am căutat-o pe bunica și am dat peste Tante
Bunica mea s-a născut într-o familie de polonezi care trăiau la Moscova, în primul deceniul al secolului XX. Prima oară a fugit când au venit comuniștii. A ajuns la Chișinău. Acolo a învățat română și, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, a fugit la București, unde l-a cunoscut pe bunicul, mai tânăr bine decât ea. A condus cu mână de fier nu numai familia noastră, ci uneori și pe cele ale fraților bunicului. Era la fel de plăcută ca nenea ăsta de ne dă acum fiori reci pe șira spinării. Practic am o singură fotografie în care zâmbește. Aveam eu un an sau doi și ea avea un zâmbet…
