5 reguli să ne alegem un parfum. Și o întrebare.

Văd adesea pe grupurile de specialitate cereri pentru recomandări de parfumuri. Unele sunt pline de detalii despre ce preferă cel care întreabă, altele enunță doar suma pe care persoana e dispusă să o cheltuiască, iar altele caută pur și simplu ceva memorabil.

Așa cum nimeni nu se însoară/mărită cu cineva, doar pentru că l-a recomandat altcineva, nici parfumurile nu trebuie cumpărate pe principiul ăsta.

Poate mie îmi plac blondele voluptuoase, iar celui ce-mi recomandă îi plac brunetele androgine. Sau poate și lui (ei, dar să sărim peste corectitudinea politică, că mi-ar ocupa prea mult spațiu) îi plac blondele voluptuoase. De 1 metru 85, dar eu am un amărât de 1 metru 64. O fi minunată, dar nu mi se potrivește.

Când vă alegeți un parfum, din punctul meu de vedere, există câteva reguli de bază.

1. Să vă placă. Și iar să vă placă. Testat, o zi, două, trei. Și treaz, și mahmur, și vesel, și trist și obosit.

2. Să vă gândiți unde-l purtați. Cu niște subpuncte foarte importante.

2.a. Sunteți șef sau subaltern? Că dacă sunteți șef, puteți să purtați orice, că nu comentează nimeni (nu discutăm despre etică, da?). Dacă sunteți subaltern, nu vreți să vă ia șeful la ochi că-i displace parfumul sau că folosiți unul mai scump decât își permite el.

2. b. Cu ce mergeți la muncă. Nu vreți să auziți prin autobuz: „Ce a luat foc aici?” (T-Rex) sau „Miroase a pipi de pisică!” (Dodo) sau „Miroase a mort!” (Beaute du Diable). Da, știu, ideal ar fi să putem face ce vrem, dar trăim în colectivitate și libertatea noastră se termină acolo unde începe a celorlalți. Noi suntem liberi să-i asfixiem, ei sunt liberi să ne înjure.

2. c. Lucrați cu publicul sau doar cu câțiva colegi. Colegii pot fi educați. Poate vă plac atât de mult, încât vă tolerează orice. Publicul larg nu poate fi în totalitate mulțumit. Recunosc, am câteva parfumuri care, dacă le simt la funcționarul/ospătarul/medicul care se ocupă de mine, mă fac să devin agresivă. Mă stăpânesc, că sunt adult, dar, clar, sunt mai puțin tolerantă cu lucruri pe care altfel le-aș trece cu vederea.

3. Ăia de acasă ce zic? Că eu îi iubesc de leșin pe ăia cu care stau în casă, dar dacă se dau cu Secretions Magnifiques, care lor le place, eu vomit două zile. Nici măcar nu mă pot certa cu ei, că nu ies din baie. Și nici ei nu mănâncă, tot pentru că eu nu ies din baie.

4. Ce iese din combinația parfum cu pielea dvs. Înainte să mă apuc de povestit despre parfumuri, am simțit pe sora mea ceva minunat. Practic, vorbim despre același ADN, același stil de viață, gusturi comune. S-a îndurat și m-a dat și pe mine cu un puf. Vorbim de Nomade de la Chloe, un parfum de designer, care nu ar trebui să aibă variații extreme. Și a venit catastrofa. Tata, care nu comentează nimic legat de gusturile noastre, m-a trimis instant să mă spăl, că put. Înfiorător! Mama, care nu are miros, a zis că e ceva dubios în aer. Iar sora mea a zis că-i fac greață. Și nu era pentru că am chinuit-o în copilărie. La fel, am testat parfumuri care pe alții rezistă 12 ore, iar pe mine au dispărut în 30 de minute. Și nu a fost o singură pulverizare, ci vreo șase.

5. Ce simte fiecare într-un parfum ține de propria „madlenă”. Știți voi, Proust și madeleine-le sale. Ce mie-mi sugerează pietrele ude ale unei străduțe venețiene, altcuiva îi poate sugera igrasia din camera de cămin.

Până la urmă, cum alegem, totuși, aroma miraculoasă, care să ne reprezinte?

Testăm. Întâi pe blotter, dar asta e o etapă pe care eu o sar, apoi pe piele. Mult. În diverse condiții. Îi întrebăm pe cei din jur și mai ales ne întrebăm pe noi ce ne evocă. Și după ce învățăm ce ni se potrivește, sau nu, putem accepta sugestii.

Cumpărăturile blind sunt pentru cei cu o memorie olfactivă de invidiat. Cei care au trecut deja prin sute de parfumuri, cei care-și permit să riște. Pentru ceilalți există mostre și decanturi. Și asta nu înseamnă că sunt mai puțin buni ca restul, ci că doar au avut mai puțin material de testare.

PS: Ăla mare a zis că nu știe dacă am dreptate. Că el nu se pricepe la parfumuri. Mă duc să-i tai nasul, că-i face concurență lui Pinocchio, căci dacă e cineva care-mi deslușește notele subtile din chestiile cu care mă dau eu, el e ăla.

PPS: Voi ce credeți?