Am stabilit deja că am așteptări nerealiste. O să mai adaug, deși e evident, că nu sunt vreun critic de film. Sunt un om care vrea filme care să-l facă să viseze. Obișnuiam să râd de filmele americane în care binele învinge întotdeauna răul. Acum, îmi lipsește fix acel happy end. Am văzut Alcarràs. A luat Ursul de Aur la Berlin. Cumva, iar am simțit că mi-am pierdut două ore din viață. Sau nu chiar, căci am aflat cum poți găti melcii, iar filmul a avut și părți bune. O să încep cu ele. Actorii nu sunt actori, sunt oameni din regiune. Joacă, dacă putem folosi termenul ăsta, pur și…