Fratele mai mic. Și beat.

Azi dimineață, celălalt adult, într-o pornire a cărei cauză nu mi-o explic, s-a repezit la cutia cu decanturi înainte să am timp să reacționez. A luat unul și s-a dat cu el. Din abundență. După care s-a uitat pe sticlă și a strigat în urma mea:

– Îi zice Sombre.

În urma mea, pentru că eu fugisem deja la baie propulsată de stomacul ce-mi urcase în gât. Tot din baie, care e lângă dormitorul lui, l-am auzit pe Ironman:

– Cu ăsta v-ați mai dat o dată. E ăla care-mi place mie.

Nu era ăla, era doar fratele lui mai mic. Al lui Secretions Magnifiques de la ELDO. Aceleași gene, pentru nasul meu, același efect devastator, dar cu o durată mai scurtă.

De după ușă, l-am rugat pe adult să-mi arate cât de mult mă iubește și să facă ceva important pentru mine: să plece naibii la cumpărături de ce vrea el. Avea oricum treabă, așa că s-a dus. La frigul de afară acum am și dovada că mă iubește. Mult, dar nu într-atât încât să se gândească să și aerisească.

Când am ieșit din baie și am ajuns în sufragerie situația era încă destul de tragică. Să ne imaginăm un adolescent transpirat și beat mangă, care vine acasă, vomită pe podea și pentru că nu-i trece nimic altceva prin cap, varsă în același loc și restul sticlei de șampanie pe care o are în mână. Iar la final, ca să ascundă dezastrul, ia niste flori din vază și le aruncă deasupra. Și pentru că am văzut azi un video care parodia critica făcută parfumurilor și tendința tuturor de a spune: pute în cel mai bun mod cu putință, eu o să vă spun că ăsta pute în (aproape) cel mai oribil mod cu putință. Nu obține maxim doar pentru că am convenit că are un frate mai mare și mai tare.

Am deschis larg ușa, m-am înfofolit într-o pătură și mi-am văzut de treabă. Nu mai povestesc despre întrebările colegilor care m-au văzut galbenă, icnind și dârdâind cu pătura pe mine. Probabil că dacă ar fi simțit mirosul ar fi zis că am o mahmureală zdravănă. Și nu i-aș fi putut convinge că nu-i așa.

Din fericire, două ore mai târziu, când adultul a revenit acasă mirosul pe care îl împrăștia era unul floral, deloc neplăcut, dar perfect inutil, pentru că nu voi reuși niciodată să suport parfumul cât să ajung la el.

Ca să fie clar despre ce vorbesc: Sombre by Strangers Parfumerie