Luxul banalului și Sunset Hour

Într-o lume plină de drame mai mult sau mai puțin și, din păcate, uneori deloc imaginare, mi se pare că o zi banală a devenit un lux. Nu pot vorbi în numele altora, dar eu cum deschid ochii îmi doresc o zi în care să nu se întâmple nimic ieșit din comun.

Vreau să merg la muncă, să-mi fac treaba și apoi să mă ocup de oamenii și lucrurile de care-mi pasă. Bine, nu o luați chiar ad-literam, că mersul la muncă înseamnă în majoritatea timpului să merg de la cafetieră la computerul de serviciu, adică o distanță de doi pași.

Vreau să deschid știrile și să văd că nu s-a întâmplat nimic notabil. Apoi să-mi deschid telefonul și să văd că toți cei la care țin mi-au trimis glume și nu vești menite să-mi creeze atacuri de panică.

Vreau să fac planuri de vacanță și să mă uit la fotografiile din vacanțele trecute. Vreau ca singura mea grijă să fie ce naiba mai mâncăm la prânz și la ce film o să mergem pe seară. Sau la ce o să mă uit pe platformele de streaming. Și, evident, cu ce parfum mă dau în ziua aia.

Azi am avut o astfel de zi, după mai bine de o săptămână de haos. Și m-a ajutat și parfumul.

Sunset Hour

Sunset Hour de la casa australiană Golfield & Banks nu e vreo revoluție în parfumerie. Dimpotrivă, e ceva ce, în general, cunoscătorii numesc parfum de mall sau crowd pleaser.

Creat de Honorine Blanc are note de quandong (un fel de piersică, dacă am înțeles bine), zmeură, cashmeran, santal, mandarină, piper roșu, iasomie sambac, ghimbir și rășină benzoică. E lemnos/fructat fără să fie prea dulce. Are o anumită eleganță fără să fie pretențios. Și s-a comportat destul de bine (ca proiecție și rezistență) atât în interior cât și afară, în bătaia soarelui.

E ca o zi de concediu, așa, pe la mijloc, în care nu ai nicio grijă, nu ți-ai propus să faci nimic și nici nu te învinovățești pentru asta. Simplu, plăcut, relaxant.

Concluzia

Cred că am înțeles de ce chinezii consideră un blestem să-i urezi cuiva să trăiască vremuri interesante.

P.S. Vânzătoarea de la Mega mi-a zis azi să pun cardul, după care a vrut să fie simpatică:

– Puteți a pune…

– Mersi, nu vreau să apun încă!

– Haideți, doamnă, doar nu v-ați supărat.

Nu m-am supărat pentru că am avut o zi banală și un parfum nerevoluționar, adică exact ce mi-am dorit.