Magia apotropaică

Termenul apotropaic provine din grecul αποτρέπειν,  care înseamnă a alunga, a proteja. Acest tip de magie are rolul de a devia răul sau influențele nefaste, cum ar fi ghinionul sau deochiul. Simbolurile sale sunt felurite : amulete sub formă de cruci, fețe sau ochi, obiecte îngropate în pereți, falusuri gigant, oglinzi, potcoave sau chiar gesturi (bătutul în lemn, scuipatul în sân).

Deși în panteonul zeităților, de oriunde ar fi ele, adică încă de la caldeeni, zeitățile apei nu ocupă roluri importante, apa rămâne un puternic element ajutător. Acum, cinstit vorbind, cine nu știe ce efect are un pahar cu apă (sau orice alt lichid) aruncat în fața cuiva care ne deranjează?!

Bine, bine, și ce legătură are asta cu parfumurile? Are. Puțintică răbdare.

În dimineața asta am pus mâna pe un alt ELDO, primul dedicat unei celebrități. Și am procedat altfel decât de obicei. Întâi m-am uitat cine l-a făcut, ce note are etc. etc.

Rossy de Palma Eau de protection e făcut de „nemesisul” meu (aici e o exagerare pentru impresia artistică) Antoine Lie, împreună cu Antoine Maisondieu. Are ghimbir, piper, bergamotă, trandafir bulgăresc, mușcată, iasomie, paciuli, tămâie, benzoină și cacao.

Trezită cu fața la pat și cu chef să le spun tuturor fix ce gândesc, am decis să-l încerc. Dacă era rău, măcar țineam gura închisă ca să nu vomit, dacă era bun, poate-mi schimba dispoziția. Cum se spune, win win situation.

Întâi am simțit bergamota, mai acidă decât o știu eu, probabil că împinsă de la spate de ghimbir, pe care nu am reușit să-l identific, puțin piper, iar apoi au venit trandafirii. M-am temut de ei, dar nu e mirosul dulce și greu al florii, ci mai degrabă, mirosul unei grădini primăvara, în care tulpinile și frunzele se simt mai tare decât florile. Creatorii susțin că e mirosul florii cu spini cu tot. Așa o fi. Nu am atâta educație în zona asta cât să mă pot pronunța.

Mi s-a părut remarcabil, și asta a salvat ziua și urechile celor cu care aveam de vorbit, faptul că, dacă lipeam nasul de piele simțeam trandafirul și nimic altceva. Însă, dacă adulmecam aerul din jurul meu, mirosul era (știu că termenul e detestat) săpunos, un miros de curat, un fel de perfecțiune pe care nimic n-o poate știrbi. Ca să vă faceți o idee mai clară, era ca un personaj de film. Toată lumea e conștientă că la baza oricărui rol stă actorul, om ca și noi, imperfect, cu hachițele și marotele lui, dar asta nu ne împiedică să-l considerăm real ca personaj. Sau, cum spunea Marisa, rolul cu care Rossy de Palma s-a lansat: Eram virgină azi-dimineață, acum nu cred că mai sunt. Pepa: Nu-mi spune că unul dintre ticăloșii ăștia… Marisa: Nu. Era în în visul meu!

Ca de obicei, nu luați de bun ce spun eu. Parfumurile nu trezesc aceleași amintiri/senzații/impresii tuturor. Pe mine, Eau de protection, m-a transpuns în alt film. Unul în care mi-am ținut gura, fără ca asta să mă streseze. Ceea ce vă doresc și vouă!