Cabochard și Războiul bătrânilor

Am primit de curând Cabochard de la Gres. Și cum îmi băteam eu capul întrebându-mă cum să vi-l descriu, universul mi-a pus în mână un roman SF care să mă ajute: Războiul bătrânilor al lui John Scalzi.

Cabochard

Se impun câteva precizări: este vorba despre varianta EDT din 2019. Deși este tot creația lui Bernard Chant, varianta din 2019 e destul de diferită de varianta originală sau, cel puțin eu așa o percep. Probabil că legile IFRA privind anumite ingrediente și-au spus cuvântul.

Să o luăm cu începutul. M-am îndrăgostit de sticlă. Nu știu de ce, căci am sticle mult mai interesante în colecție. Pur și simplu. Îmi place forma, îmi place funda aia neagră pe care o are la gât, îmi place cum se simte în mână. Ce să mai, e perfectă!

Licoarea mai are ceva de lucru până să mă convingă. Deși îmi place mirosul, nu simt neapărat că mi se potrivește. E un chypre cu aldehide, salvie, bergamotă, ylang-ylang, trandafir, iasomie, licheni, piele, paciuli și santal. Așa zice descrierea oficială.

M-am temut de aldehide, de trandafir și de iasomie și m-a pus jos ylang-ylangul, cu inconfundabila notă râncedă pe care o capătă pe pielea mea. În afara lui, doar paciuli a mai avut ceva de zis. Mare dezamăgire, căci mi-aș fi dorit să simt salvia și pielea, două dintre notele mele favorite. Mă rog, nici nu l-am testat suficient.

Băieții mi-au reproșat că am renunțat la Voltaren pentru ceva mai nasol și fără beneficii. Mi-au sugerat chiar să-mi iau un cadru, un șal de lână și un brâu din blană de iepure. Și m-au asigurat că singurul lucru pe care-l am în comun cu parfumul este încăpățânarea. Căci, Cabochard înseamnă încăpățânat.

Războiul bătrânilor

John Scalzi, pe care l-am descoperit de curând, este un autor american, care a luat numeroase premii pentru SF-urile sale. Deși Războiul bătrînilor este, poate, cel mai cunoscut titlu (serie, de fapt) al său, eu am început cu Redshirts și The Kaiju Preservation Society. Prima este de neratat pentru cei cărora le-a plăcut Star Trek, iar cea de-a doua poate fi citită și de cei care nu gustă neapărat genul science fiction.

Războiul bătrânilor are însă toate premisele unui SF cu aventuri intergalactice. N-o să vă povestesc cartea, că poate va vrea cineva să o citească și nu se face să-i stric plăcerea. Pe scurt, bătrânii de pe Pământ se pot înscrie în Armata Forțelor Coloniale de Apărare. Asta le va prelungi cu mult viața, ceea ce descoperirile științifice terestre, deși importante, nu reușesc să facă dincolo de un punct. În plus, le va da un scop.

Concluzia

… e lungă și întortocheată.

De când am tot felul de dureri care îmi amintesc că sunt vie, mă gândesc tot mai adesea la bătrânețe. Și la faptul că, deși ne dorim să trăim mult, nu suntem pregătiți să acceptăm efectele secundare ale vârstei. În mintea mea am înțepenit în perioada mea de glorie, pe la vreo 35 de ani. Și nu mă pot convinge de contrariu nici umărul care strigă 80 și nici oglinda care strigă vârsta reală. Ocazional, am accese de luciditate, care-mi spun că am trecut de jumătatea drumului și care mă deprimă într-un mare fel.

Colac (observați vocabularul funerar) peste pupăză (nu, copilăria mea nu a fost pe vremea lui Creangă), am mai dat și cu Cabochard. Care s-a încăpățânat să-mi spună că ar trebui să mă împac cu vârsta.

Nu, n-am s-o fac! Cu riscul de a fi penibilă, o să port blugi mulați și pantaloni scurți, măcar încă zece ani de acum încolo. Și o să fac pe viteaza la fiecare antrenament, pretinzând că nu mă doare umărul. Pentru accidente nefericite din cauza durerii s-au inventat scutecele slim pentru adulții care poartă blugi mulați.

Promit și că voi purta zilnic Cabochard, dar cam peste vreo 30 de ani!