A doua șansă pentru Alexandria II

Parfumul ăsta a fost testat acum ceva vreme. Atunci nu mi-a spus nicio poveste. Dar, cum cineva aștepta vești despre el, i-am mai dat o șansă. A doua șansă pentru Alexandria II.

Pretextul

Aseară, m-am întâlnit iarăși cu obsedații mei și am testat și am povestit și ne-am bucurat. Și din vorbă în vorbă, cineva mi-a amintit că mi-a dat un decant de Alexandria II de la Xerjoff. Și că n-am scris despre el. Și el așteaptă povestea. Care trebuia să dovedească ceva asupra căruia noi căzuserăm de acord.

Așadar, de dimineață, m-am dat cu minunea. Ironman era ocupat să fie stresat de niște schimbări amenințătoare, determinate de faptul că nebuna de maică-sa ar putea lucra de la birou, iar el va fi obligat să facă o mulțime de lucruri singur. Deci, nu m-a băgat în seamă.

Ăla mare a zis doar că e ok, că și el avea treabă să organizeze echipele pentru fotbalul duminical. Și dacă vă imaginați că femeile sunt complicate și nu știu ce vor să facă, înseamnă că n-ați avut de-a face cu niște bărbați de vârsta a doua, care vor să alerge pe un gazon artificial duminică seara.

I-am lăsat în pace și m-am pregătit de o incursiune în stilul vânător-culegător către frigiderul părinților mei. Astfel de incursiuni nu sunt foarte dese, dar sunt cel mai bun pretext să-i mai verific din când în când pe ai mei. Căci nu vă imaginați că noi suntem singurii săriți de pe fix din familie. Am moștenit ceva, de undeva.

Contextul

Alexandria II face parte din colecția Oud Stars. Creatorul lui este Chris Maurice, care a amestecat, cu foarte mult talent, aș zice, lemn de trandafir, măr, lavandă, scorțișoară, cedru, lăcrămioare, trandafir bulgăresc, ambră, santal și oud din Laos.

Colecția îi este dedicată lui Ibn Battuta, un explorator de origine berberă, născut prin 1304, care a călătorit cel mai mult în istoria pre-modernă. Călătoriile lui însumează 117 000 de kilometri. Cu alte cuvinte, l-a depășit pe Marco Polo cu 24 000 de kilometri.

O recenzie spunea că așa ar trebui să miroasă un rege/prinț arab. Parțial, sunt de acord. Nu-i pot contesta caracterul oriental. Doar că lavanda mi-a dat în primă fază impresia că prințul ăla nu prea ieșea din casă. Și când a ieșit și-a scos hainele de la „naftalină”. Adică din dulapul din care alunga moliile cu săculeți cu lavandă.

M-am bucurat cumva că nu am dat peste clasicul oud împerecheat cu trandafir, dar lavanda m-a dus cu gândul spre un parfum masculin. Și asta, deși eu cred că oricine poate purta orice.

Nebunii

Ajung la ai mei și-l găsesc acasă doar pe tata. Mama era plecată în celălalt capăt al cartierului să facă niște cumpărături vitale, cum ar fi sărățelele cu susan.

– În sfârșit miroși și tu ca lumea? Cu ce te-ai dat?

– Aoleo! Te simți rău? Ai băut ceva cât a lipsit mama? M-am speriat eu, căci tata nu comentează nimic în mod direct. Nici de bine, nici de rău. El transmite tot prin mama.

Nu pot să vă reproduc răspunsul, că nu se face. Noroc că a venit mama cu sărățelele.

– Auzi, fie-ta e dată cu un parfum. Cred că-mi trebuie. Ce e?

– Un parfum Xerjoff. Cică așa trebuie să miroasă un prinț arab.

– Gata. Îl luăm. Îmi iau și o cămașă din aia albă până în pământ și voi fi rege în casa mea!

– Costă doar 325 de euro pentru 50 de mililitri, pe site-ul oficial, l-am informat eu, cu ochii la mama care căuta cu disperare ceva într-un sertar.

– Ce ziceai? Că vrei să miroși ca un prinț arab? A transpirație de sute de euro? A fluturat mama polonicul pe care-l găsise, într-un final.

Trebuie să vă spun că, pentru ea, orice oud e echivalentul transpirației. Nu suportă mirosul neam.

– Lasă, că tu nu te dai cu parfum. Îți ajunge legenda aia (Legend Montblanc), e foarte bună, a decretat mama.

– E foarte bun, ai dreptate, și-a revizuit el, precaut, atitudinea.

Apoi, prinzând un moment în care am rămas singuri, mi-a șoptit:

– Cine s-o mai înțeleagă?! Nu m-a vrut milionar (s-a dat cândva cu 1 Million), acum nu mă vrea nici prinț arab. E veșnic nemulțumită.­­­­­ Nu știu ce să mă fac cu ea.

Concluzia

Pe asta a tras-o mama:

– Dacă ar fi costat 800 de lei, i-l luam. Să se bucure și el. Dar, la banii ăștia, să stea în banca lui. Să nu te pună ăl cu coarne să i-l iei, că nu mai mâncați niciunul, nimic, niciodată.

Sunt de acord cu ea. Mie nu-mi miroase a transpirație, dimpotrivă, mi se pare interesant. Mai ales că n-am simțit trandafirul. Dar prețul… Prețul merită plătit doar dacă ai un puț de petrol în curte. Și eu n-am. Și nici tata. Și voi n-ați văzut-o pe mama, la un metru patruzeci, cu un polonic cât ea în mână.