Star Wars și sabia din plastic

În ziua în care mă gândeam să scriu recenzia acestui parfum, prima știre care mi-a apărut pe net a fost dispariția creatorului său. Mi s-a părut că nu se face să vă spun glume despre creația cuiva care nu mai e printre noi. Mai ales că, dincolo de părerile mele, Rosendo Mateu rămâne un nume în parfumerie.

Când s-a difuzat la noi Star Wars, mama m-a dus la cinematograful Luceafărul să văd filmul. Cred că era acum aproape 40 de ani, pentru că minunea de soră-mea nu apăruse încă pe planetă, iar eu aveam plete, dar nu suficient de lungi să-mi pot face cocuri ca ale prințesei Leia.

Cea mai tare chestie din film mi s-a părut, evident, sabia lui Luke Skywalker. Îmi trebuia și mie una neapărat. Și, ce să vezi, uimire, am ajuns acasă și am găsit ceva ce se potrivea oarecum. Adică, un tub de neon legat la o baterie de mașină. Era începutul anilor 80, când becurile se aprindeau cu program, care era doar ceva mai lung decât ăla de la televizor.

Am pus mâna pe sabia improvizată și l-am pândit pe bunicul, singurul adult din casă dispus să se lase maltratat de mine. N-am fost niciodată vreun maestru al coordonării. Nu sunt nici acum, dar m-am consolat. Cum nu puteam deplasa bateria, iar firele care legau neonul erau scurte, am așteptat în liniște să-mi intre în raza de acțiune. Și a intrat, doar că eu am estimat greșit și în loc să-mi secer adversarul, am secerat tocul ușii. Dusă a fost sabia mea. Și puțina lumină din casă. Aici a fost și un dram de noroc, că altfel m-ar fi găsit ai mei înainte să se calmeze și n-aș mai fi putut sta pe scaun o zi sau două.

Niște ani mai târziu au apărut săbiile de plastic cu beculețe înăuntru, doar că eu uitasem de Star Wars și mi s-au părut niște prostii. Acum, mi-am amintit de ele din cauza lui Rosendo Mateu no 5.

Parfumul este descris ca o capodoperă și este (oarecum) recomandat celor care apreciază Ganymede. Cum sunt mare fan al notei metalice din ultimul, mi-am luat un decant de no5. Și m-am trezit în fața sabiei din plastic care nu mă mai interesa. Căci parfumul miroase a plastic, mai exact a prezervativ. Unul floral, dar pe pielea mea, mirosul predominant e cel de latex, din prezervativ. L-am încercat mai multe zile, poate, poate, descopăr capodopera. N-a fost să fie. Rămâne o săbiuță de plastic, nici măcar un neon efemer.

Cel mare s-a strâmbat și mi-a zis că miros ca o ultrasiliconată uitată o săptămână pe plajă, iar Ironman, care are alte repere, mi-a zis că-i amintește de momentele în care bag eu vreo pungă de plastic între elemenții caloriferului de la bucătărie, iarna. Vă explic altă dată ce e cu obiceiul ăsta, că, acum, mă gândesc să revăd toată seria Star Wars și nu cred că-mi mai rămâne timp pentru altceva.