Înainte de 1990, acum 10 ani, după cum știm toți cei născuți secolul trecut (da, da, am mai făcut gluma), am aflat și eu cum e cu rock-ul. Trăiască Judas Priest și Breaking The Law; Manowar și Fear Of The Dark și ar mai fi câteva. Mi-e greu să admit că am o cultură muzicală (pe zona asta) egală cu zero. Pentru mine, rock e orice metal (greu și foarte greu), cu fani în costumul potrivit: plete, tricouri cu nume de formații, puțin înapoiați (mă includ în categorie), declarați anti-sistem, dar profitând de sistemul familial ca să-și ia țigări. Am văzut colecția lui Franck Boclet, Rock and Riot și am…