Cum să rămâi singură acasă în 20 de minute

Nu aveam planuri să rămân singură acasă. Dimpotrivă. Aveam planuri mari cu cei doi voinici din dotare. Mi le-au dat peste cap parfumurile.

Minutele 0 – 10

M-am dat cu Rare Petroleum. Îl primisem cu rugămintea clară de a-i face o recenzie. Cum nu era zi de birou, puf, puf și încă un puf, să fie. Și a fost. Doborâtor.

Gerard Ghislain a conceput un parfum care să ne ducă cu gândul la aurul negru. La bogăție, la ceva dorit de toți, un dar misterios venit din adâncurile pământului. Vă citez din descrierea oficială. Și tot de acolo: extaz și euforie pură.

Ce să vă spun?! Am fost la fel de extatică ca un pescăruș prins într-o pată de petrol scursă de pe un vapor care se scufundă. Nu mirosul de petrol în sine, reprodus prin acorduri de oud, m-a deranjat, ci aldehidele și floricelele care mergeau braț la braț cu el.

Nu trecuseră 5 minute și eu mă sufocam din cauza propriului stomac, care nu se mai revoltase așa de la Secretions Magnifiques. Pe care, apropo, l-am mirosit pe două persoane diferite și, deși nu mi-a plăcut, măcar nu m-a trimis cu capul în wc.

Ironman, trezit cu vreo două ore înaintea mea, m-a întrebat dacă am schimbat orarul de homeschooling și azi avem chimie.

– Sigur nu învățăm despre carburanți sau explozibili?

– Șuș! Azi ai geografie.

– Ah, era cumva Venezuela?

Cinstită să fiu, nici eu nu știam pe dinafară ce trebuia să învețe. Dar eram mulțumită că și-a amintit de o sursă de petrol.

Cel Mare doar a ridicat o sprânceană și a zis că are nevoie la baie, când i-am băgat mâna sub nas.

Când s-a eliberat baia, am dat jos oroarea. N-a ajuns la notele de piele și la ce mai listează pe acolo, dar asta e.

Minutele 11 – 20

Spălată, m-am pus pe căutat altceva. Și mi-am amintit că mai am niște mostre de Jacques Fath. Curacao Bay să fie. Vacanță, plajă, alcool, exact ce-mi trebuia ca să diluiesc cu niște clienți de pe cealaltă parte a pământului. Nu de unde mă trimitea parfumul, dar tot insule, plajă, soare.

Mă simt cumva vinovată pentru că am impresia că Cecile Zarokian chiar e un parfumier bun. Dar nu pentru mine.

În Curacao Bay avem mandarină, lămâie, portocală, note verzi, note marine, frangipani, coacăze negre, mosc alb, ambergris și note lemnoase. Tare bine sună. Sună, dar nu răsare.

Din balta de petrol, m-am trezit blocată într-o minge gonflabilă, uitată pe o plajă, la 40 de grade. Plasticul specific colacelor și saltelelor de plajă mă copleșea. Și nu doar pe mine.

– Auzi, mă duc să-mi iau trimiterea, mă informează Cel Mare

– Păi, s-a dus deja taică-tău. Nu te-a sunat aseară?

– Nu cred că e bună. Mă duc să o iau în persoană.

– Mă iei și pe mine? S-a băgat în seamă și Ironman.

– Mă duc cu bicicleta.

– Hai, nu fi rău. Dacă mergem amândoi, pe jos, durează mai mult.

– Corect. Revenim.

Și duși au fost. Și și eu m-am dus din nou la duș.

Concluzia

Între petrol și mingea de plajă am făcut azi mai multe dușuri decât mi-am dorit, dar niciunul dintre call-urile mele nu a fost întrerupt de maimuțele din dotare. Iar colegii m-au informat că, pentru prima dată, mă aud corespunzător, fără zgomot de fond. Cică, probabil, mi-am schimbat căștile.

P.S. Vă las cu o poză neutră. Că știți și voi cum arată păsările afectate de deversările de petrol.