A fost odată ca niciodată

Trăim un basm, cel mai nefericit de pe lumea asta. De fapt, doar jumătate din el. Tu ai ales tinerețea fără bătrânețe, și privești totul cu o uimire continuă. Viața o ia de la capăt de câte ori deschizi ochii. Ce e asta? O floare. Și asta? Asta e marea. Cât e de mare? Cât viața noastră. Și iar și iar, aceleași întrebări, în fiecare zi. Mie mi-ai lăsat ce e mai greu, viața fără de moarte. Și cum nimeni nu mi-a dat puteri magice, nu cred că mă descurc cu ea. Cum naiba ieșim din povestea asta de rahat?