Seva istoriei personale. Apă în toaletă.

După o pauză dictată de prea multă muncă, de puțină vacanță și, mai ales, de vociferările băieților, am revenit la testat diverse.

De mult aveam pe listă Serge Lutens. Și asta, în ciuda faptului că notele și impresiile citite nu mă făceau să cred că această casă va ajunge pe lista preferințelor mele. Cum, necum, am pus mâna pe Le Participe Passé. Ce să vă spun, seva istoriei personale (așa o descrie creatorul) a fost dragoste la primul miros. Pentru mine. Ceilalți au avut altă părere.

Să o iau cu începutul. De săptămâna trecută, ăla mare are o privire de vultur. Ceea ce ar fi minunat, dacă sub ochi nu i-ar cădea și praful din casă. Că, deh, stăm la bulevard. Așadar, de când ne-am întors din vacanță, curățenia a ajuns pe locul 1 în topul „văd monstruos”.

Ziua a început cu cafea, ceva muncă și un puf din menționatul parfum. Dat în baie, ca să nu trezesc oamenii. Toate bune și în grafic.

Pe la 8 aud ușa dormitorului și omul cu ochi de vultur mă anunță:

– Mă duc la baie și scot aspiratorul. Beau cafeaua după.

Zis și făcut. N-a apucat să închidă ușa la baie că aud:

– De ce miroase a pipi? Cine a făcut pe lângă wc?

M-am ridicat val-vârtej să văd oroarea. Care nu exista. Gresia și covorașele albe din baie erau la fel de imaculate ca întotdeauna. Pentru a păstra corectitudinea istorică, eu nu văd la fel de bine ca el.

În timp ce mă întorceam la birou mi-am dat seama ce s-a întâmplat. Iar partea mea răutăcioasă n-a rezistat și m-a îndemnat să mă dau cu parfum și în bucătărie. Că doar văzusem pe Fb o memă/povestioară în care soțul găsește un gândac în baie, face curat, iar a doua zi soția pune gândacul și în bucătărie. Asta ca să nu credeți că-mi vin mie toate ideile geniale.

Când a terminat cu baia, a dat cu aspiratorul în toată casa și a ajuns și la bucătărie.

– Și aici pute!

Deja mă abțineam cu greu să nu râd și mă întrebam cum de nu și-a dat seama că și eu miros la fel.

Distracția a mai continuat vreo 20 de minute, căci a spălat mopul, a schimbat apa, a mai dat odată și tot nu scăpa de miros. La un moment dat a abandonat. Și-a pus cafeaua și a început să-mi explice situația. Pe la a treia tiradă despre cât de înfiorător miroase în casă, a tras adânc aer în piept și s-a oprit brusc:

– Când ai făcut ultima oară duș?

Ăsta a fost momentul în care n-am mai rezistat și am izbucnit în râs.

Ironman, care dormise eroic în timp ce se aspira în jurul lui, simte că e rost de tras spuza pe turta proprie și intervine:

– Pe mine mă cerți că nu mă spăl și tu dai banii pe parfum ca să miroși ca mine. Viața nu e dreaptă!

N-am putut decât să fiu de acord cu el. Le Participe Passé e un caramel puțin ars, cu chimen, un deliciu catifelat cu care m-aș delecta non-stop, iar cei din jurul meu îl simt ca pe un miros de pipi amestecat cu transpirație. E revoltător și nedrept pentru această capodoperă! Și când zic capodoperă chiar nu glumesc, are atâtea nuanțe și e atât de rafinat, că n-ai cum să-i spui altfel. Și cu toate acestea… din cauza celor doi viteji cu ochi de vultur și gură mare a ajuns în cutia cu parfumuri pe care am voie să le folosesc doar când sunt singură. Tot e bine că măcar apa de parfum nu a ajuns apă în toaletă.